Erezia lui Macedoniu

3x puncte

categorie: Religie

nota: 7.73

nivel: Facultate

. Sinodul al II-lea ecumenic de la Constantinopol, din 381 Împăratul Teodosie cel Mare (379 - 395), văzând că ereticii arieni și pnevmatomahi tulbură liniștea Imperiului cu rătăcirile lor, a dat, la 28 februarie 380 din Tesalonic, un edict prin care a poruncit ca toți supușii Imperiului să adere la adevărata credință «în o singură Dumnezeire: a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, de aceeași mă[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Erezia lui Macedoniu

. Sinodul al II-lea ecumenic de la Constantinopol, din 381 Împăratul Teodosie cel Mare (379 - 395), văzând că ereticii arieni și pnevmatomahi tulbură liniștea Imperiului cu rătăcirile lor, a dat, la 28 februarie 380 din Tesalonic, un edict prin care a poruncit ca toți supușii Imperiului să adere la adevărata credință «în o singură Dumnezeire: a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, de aceeași mărire în Treime», pe care l-a reînnoit la 10 ianuarie 381 în Constantinopol .

Văzând că tulburarea spiritelor era așa de mare în Imperiu din cauza pnevmatomahilor, iar împăratul Occidentului, Grațian (375 - 383), se pregătea să convoace un sinod la Aquileea, în 381, la care să participe episcopii italo-ilirieni, Teodosie cel Mare se hotărî să convoace, pentru începutul lunii mai 381, un sinod general, la care să participe episcopii jumătății orientale a Imperiului.

Sinodul trebuia să confirme alegerea și instalarea Sfântului Grigorie de Nazianz ca episcop al Bisericii de Constantinopol, făcută la 27 noiembrie 380, și să lămurească situația ereticilor pnevmatomahi, îndemnându-i să primească învățătura ortodoxă stabilită de Sinodul I ecumenic de la Niceea, din 325, cu privire la dumnezeirea, egalitatea și consubstanțialitatea persoanelor Sfintei Treimi.

Episcopii egipteni, în frunte cu Petru al Alexandriei (373 - 380), succesorul Sfântului Atanasie cel Mare, geloși pe prestigiul Sfântului Grigorie de Nazianz, doreau să impună pe scaunul de Constantinopol filosoful Maxim Cinicul, un intrus hirotonit în mod necanonic în vara anului 380 de un grup de episcopi egipteni, chiar în biserica Învierea în care slujea Sfântul Grigorie de Nazianz, care era atunci bolnav.

Văzând scandalul provocat de fapta sa murdară, intrusul Maxim Cinicul s-a refugiat la Tesalonic, de unde a fost alungat de împăratul Teodosie. Din Tesalonic acest aventurier s-a întors la Alexandria, apoi a plecat la Roma și în cele din urmă la Aquileea, penŹtru a convinge pe episcopii occidentali, întruniți în sinod la 3 septembrie 38l, să apere cauza sa.

Sinodul al II-lea ecumenic s-a deschis la 1 mai la Constantinopol și a durat până la 9 iulie 381.Au participat la acest sinod 150 de episcopi din provinciile orienŹtale ale Imperiului roman și câțiva din dioceza Macedonia, care aparținea Iliricului oriental, atunci sub conducerea politică a împăraților Occidentului, Grațian și Valentinian al II-lea (375 - 392).

Actele Sinodului al II-lea ecumenic de la Constantinopol s-au pierdut, dar numele episcopilor participanți s-a păstrat în lista semnăturilor puse după cele 7 canoane date de Sinod.Au participat 150 de episcopi, printre care mai de seamă au fost următorii: Meletie al Antiohiei, Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nyssa, Amfilohiu de Iconiu, Chiril de Ierusalim, Diodor de Tars ș.a.

Din Scythia Minor sau Dacia Pontică (Dobrogea) a participat episcopul Gerontius sau Terentius al Tomisului cum îl numește istoricul Sozomen.
Răspunzând dorinței împăratului Teodosie, la Sinodul al II-lea ecumenic de la Constantinopol din 381 s-au prezentat și cei 36 de episcopi pnevmatomahi. S-a sperat că în timpul dezbaterilor ei vor reveni la Ortodoxia niceeană, dar ei n-au făcut aceasta.

Președinția Sinodului a revenit bătrânului episcop Meletie al Antiohiet (360 - 381), care a fost primul președinte al Sinodului și a condus discuțiile și lucrările până la sfârșitul lunii mai, când a încetat din viață.Într-o atmosferă caldă și plină de entuziasm, Sfântul Grigorie de Nazianz a fost recunoscut în unanimitate de părinții sinodali ca epiŹscop al Bisericii de Constantinopol și prin aceasta el a devenit unul dintre cei mai importanți membri ai Sinodului.

După moartea lui Meletie al Antiohiei, președinția Sinodului a revenit de drept, la 1 iunie, Sfântului Grigorie de Nazianz, ca episcop al capitalei Imperiului de Răsărit, Roma cea nouă, dar numirea sa a aprins mai mult invidia episcopilor egipteni.

În acest timp, au sosit din Egipt episcopii Timotei al Alexandriei (380 - 385) și Dorotei de Oxyrynchus și alți episcopi egipteni, care au pus în discuție canonicitatea alegerii Sfântului Grigorie de Nazianz, învinuindu-l că și-a părăsit mica episcopie de la Sasima pentru a devenit episcopul Capitalei.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Religie

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.