Epigonii- Poezia cetatii umane

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Epigonii- Poezia cetatii umane

Tin sa precizez insa de la inceput ca felul acesta de cercetare nu insemneaza in nici un caz excluderea criteriilor estetice, ci numai o modalitate aparte de ordonare a materialului poetic. Istoria noasAZtra Literara -- si critica literara a procedat de altfel in acelasi chip -- s-a lasat prea mult atrasa de opera izolata si n-a cautat sa distinga schemele mari pe care se organizeaza poezia eminesciana. Sau daca totusi au cautat sa le semnaleze, s-a ajuns la constructii al caror plan izvora nu din opera poetului insusi, ci subsuma aceasta opera unor criterii externe si adeseori de natura contradictorie.

Eminescu a fost vazut astfel ca un poet de structura onirica pe de o parte, dar cu impetuozitati si impulsuri primitive si mai ales dominat de o puternica vocatie uraniana pe de alta parte. Si ce sa mai spunem de inspiratia originala de a urmari opera lui repartizata pe schema evolutiei omenirii, incepand cu creatiunea, trecand prin poAZtop si ajungand in cele din urma in zilele noastre?

Lasand la o parte structura si impulsul, voi degaja din opera poeAZtului marile teme de care el se simte atras si le voi urmari in traAZducerea poetica a lor. Voi cauta in felul acesta sa arat ce insemneaza in poezia lui chemarea societatii, ce insemneaza chemarea erotica, chemarea mitologica si cea titaniana. Pentru ca, anticipand discutiile viitoare, dar intemeindu-ne pe datele stabilite pana in prezent, tema sociala, cea erotica, cea mitologica si cea titaniana se delineaza in opera poetului uneori in forme izolate si pure, cele mai adeseori in contaminari si interferente ale caror semnificatii ma vor preocupa de asemenea de aproape. Si adeseori, strans impletit cu ele, un puternic sentiment al naturii.

Cea dintai dintre aceste teme pe care le voi trata este tema soAZciala, inca de mai inainte s-a generalizat expresia de poezie sociaAZla, care are avantajul ca stabileste o subliniere oarecum afectiva si o delimitare cronologica: poezie sociala este aceea care trateaAZza intr-un anumit ton probleme legate in mod precumpanitor de societatea prezenta sau vizand societatea viitoare. O astfel de poezie este bunaoara Santa Cetate a lui Heliade: ea aduce descrierea starii prezente a societatii, aduce multa compasiune pentru poporul asuprit si imagineaza o societate noua, societatea viitorului, care ar. avea anumite atribute.

Judecata din punct de vedere programatic, poezia aceasta este o realizare superioara, una dintre cele mai reuAZsite poezii ale genului. Dar, precizam: raportata numai la program, iar nu la cerintele artei. Pentru ca sub raportul artistic poezia starneste toate rezervele.
Felul cum eu privesc insa poezia sociala nu gaseste cea mai feAZricita traducere in aceasta expresie; ceea ce ma preocupa este, naAZtural, si semnalarea aspectelor sub care societatea actuala se preAZzinta in opera poetului, sant si perspectivele pe care el le deschide asupra societatii viitoare.

Pentru un poet ca Eminescu insa, care are un puternic sentiment al istoriei, unul dintre aspectele esentiale ale temei este cel legat de trecut, de istorie. In felul acesta poezia sociala a lui devine o poezie a acelei colectivitati pe care anticii o numeau civitas, privita in evolutia ei istorica si in perspectivele sale viitoare. Poezia sociala a lui Eminescu este asadar o poezie a cetatii, in sensul antic al termenului, a cetatii umane contemplata in permaAZnenta ei devenire si in multiplele raporturi ce se creeaza intre inAZdivizii ce o compun, dar contemplata in acelasi timp si in depenAZdenta ei de legile istorice ce o depasesc si o conduc.

Sub aspectul acesta voi urmari poezia sociala a lui Eminescu: ca o poezie a ceAZtatii umane sau a umanitatii careia nu i se poate compara din inAZtreaga literatura a lumii decat o singura opera: Legenda secolelor a lui Victor Hugo. Lipsita de inchegarea operei franceze, cu memAZbrele oarecum imprastiate, poezia eminesciana a umanitatii se uniAZfica sub raza unei inalte conceptii filozofice, in spiritul careia istoria lumii este o succesiune de cicluri de civilizatie, fiecare din ele supus legii ineluctabile a cresterii si stingerii.
« mai multe referate din Romana