Eminescu si Schopenhauer

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Eminescu si Schopenhauer

Imnul creatiei din Rig-Veda este cu toate acestea unul din izvoarele lui Eminescu. El cuprinde in adevar evocarea inceputurilor obscure ale lumii cand fiinta nu se diferentiase din nefiinta si el i-a servit ca model lui Eminescu cel putin in unele din versurile cosmologice ale Scrisoarei I.
"Vointa de a trai " devine asadar,in poezia lui Eminescu "dorul nemarginit " si astfel notiunea metafizica gaseste la poetul nostru,pentru a se traduce,acel cuvant care in romaneste poate trezi un ecou prelung si bogat , "dorul" poeziei populare si al propriei lirice erotice care in parafrazarea "farmecului dureros " revine de atatea ori sub pana sa.
"Vointa de a trai ",ne spune Schopenhauer,se manifesta intr-un prezent etern.Prezentul este forma vietii .Trecutul si viitorul sunt tot atatea inselaciuni;ele n-au o realitate esentiala caci ele apartin lumii iluzorii a fenomenelor,acelei lumi iluzorii a fenomenelor ,acelei lumi pe care o construim dupa categoria cu totul subiectiva a cauzalitatii."Mai inainte de toate - scrie Schopenhauer - trebuie sa ne convingem ca forma fenomenului vointei, astfel spus,forma vietii sau a realitatii nu este decat prezentul si nu viitorul si trecutul;

acestea nu exista decat in abstractiunea noastra prin inlantuirea cunostintei supusa principiului ratiunii.Nici un om n-a trait in trecut si nimeni nu va trai in viitor ;numai prezentul este forma proprie oricarei vieti,o proprietate asigurata pe care nimic nu i-o poate smulge."A se teme de moarte ca de o distrugere este intocmai ca si cum soarele apunand ar incepe sa geama :"Vai !iata ca ma pierd in noaptea eterna". Lumea conceputa ca o clipa suspendata intre trecut si viitor este o tema schopenhauriana la care Eminescu se va opri de mai multe ori.

Pentru a concretiza am vazut ca Schopenhauer s-a folosit de comparatia cu soarele care,apunand,rasare aiurea, dupa cum dincolo de individualitatea noastra marginita viata se mentine in prezentul ei neintrerupt.Comparatia cu soarele i s-a parut lui Schopenhauer atat de potrivita incat el o reia si mai tarziu : "Moartea -scrie el- este asemeni cu apusul pe care noaptea pare sa-l inghita, dar care,in realitate,izvor al oricarei lumini, straluceste fara intrerupere, aduce fara incetare zile noi unor lumi noi,apunand mereu si mereu rasarind". « mai multe referate din Romana