Emil Cioran - citate

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Emil Cioran - citate

Fara iluzie, nu exista nimic. E straniu sa afli taina realitatii in irealitate.
Sa fii, din lipsa de cuvinte, mai prejos de tine insuti, sa nu gasesti cuvinte pentru ceea ce esti, potrivite cu ceea ce traiesti sau induri, sa traiesti mereu mai prejos de propria-ti realitate.

Oamenii se impart in doua categorii: cei care cauta sensul vietii fara sa-l gaseasca si cei care l-au gasit fara sa-l caute.
Mai bine o noapte eterna decat o zi fada, mai bine obscuritatea decat o lumina stearsa.
Nu, nu sunt fericit si probabil ca n-am sa fiu niciodata. Asta-i adevarul! Exista si oameni inapti de a gusta fericirea. Pentru ei aceasta fericire nu-i decat un cuvant rece, inscris in dictionar la litera cuvenita. Incontestabil ca eu fac parte din aceasta categorie.

Nu trebuie sa vrei nimic altceva decat nimicul care e in tine.
A fi sau a nu fi? Nici una nici alta.
Afectivitatea reprezinta rezonanta lumii in subiect si vibratia subiectului in lumea sa.

Nu eu sufar in lume ci lumea sufera in mine; individul exista doar in masura in care concentreaza dureriile mute ale lucruriilor.
** din Cartea Amagirilor.
As fi vrut ca viata sa circule in mine cu o plenitudine insuportabila,[...].Sa fi fost iresponsabil de viata care curge in mine, si prin mine sa fi vorbit viata.

Nu trebuie sa ne doara vremelnicia lucrurilor pamintesti sau inexistenta lucrurilor ceresti.
De ce sa traiesc in fragmente de timp, fragmente de trairi, cind printr-un efort nebun as putea in fiecare clipa sa fiu "tot", sa fiu actual prin toate realitatile si posibilitatile mele?

Numai suferinta schimba pe om. Toate celelalte experiente si fenomene nu reusesc sa modifice esential temperamentul cuiva sau sa-i adinceasca anumite dispozitii pina la a-l transforma integral.
Lupta impotriva propriilor intristari este atit de grea, fiindca exista un fond de tristete in noi, independent de determinantele exterioare ale tristetilor [...]. In acest fond de tristete nu pot vedea altceva decit "tristetea de a fi" , care e adevarata tristete metafizica.

Sunt oameni care nu pot trai mai departe decit negindu-se continuu.
Ca indivizi, avem fatal constiinta limitarii noastre, a marginirii individuatiei...
Plictiseala o cunosc doar oamenii care n-au un continut launtric mai adinc si care nu se pot mentine vii decit prin stimulente exterioare. Toate nulitatile cauta varietatea lumii din afara, fiindca superficialitatea nu este altceva decat realizarea prin obiecte.

Ne-am pierdut curajul de prea multa singuratate si am uitat sa traim, gindind prea mult viata.
Noua, celor mai singuri, celor cu viata "alaturi" de noi, cine ne va da speranta de a uita sa murim? « mai multe referate din Romana