Elemente de hidrologie marina

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Elemente de hidrologie marina

Din circuitele locale ale apei in natura intereseaza pentru lucrarea de fata circuitul local oceanic si cel local continental (sau hidrologic).Principalele proprietati ale apei de mare sunt: temperatura, salinitatea, densitatea, transparenta, culoarea, turbiditatea, conductibilitatea electrica si termica, vascozitatea.Din punct de vedere al compozitiei apa de mare reprezinta o solutie complexa de saruri minerale, (tabel 18.1) relativ constanta la nivel oceanic, dar si cu unele variatii locale:

18.1 REGIMUL TERMOSALIN SI DE DENSITATE
Regimul termosalin si de densitate se bazeaza pe variatii in timp si spatiu a temperaturii, salinitatii si densitatii apelor marine.
18.1.1 Temperatura apei de mare
Temperatura apei de mare este un parametru hidrologic de stare cu importanta deosebita in exercitarea schimburilor calorice ocean - atmosfera, cu particularitati in diferite zone maritime.
Apa de mare primeste in principal energie calorica de la Soare prin fenomenul de radiatie solara si in secundar de la Pamant.

Procesele care produc incalzirea si racirea apei de mare sunt cunoscute ca fiind:
- contactul ocean - atmosfera;
- absorbtia radiatiilor solare de straturile superficiale ale oceanului;
- amestecurile turbulente si de advectie;
- precipitatiile atmosferice;
- convectia termica;
- radiatia efectiva;
- evaporatia.

Principalele caracteristici termice ale apei de mare
Energia solara primita de oceanul planetar este absorbita in proportie de 99,6%, caldura fiind restituita atmosferei terestre in perioada rece a anului si a noptii. Cantitatea de caldura primita de apa oceanica, este diferita pentru diferite zone, de la 252 calorii/cm2
la latitudinea de 100 N, la 22 calorii/cm2 la latitudinea de 700S.

Variatiile temperaturii apei oceanice sunt: diurne, lunare, sezoniere si anuale. Temperatura la suprafata este variabila functie de radiatia solara, de latitudinea geografica, frecventa si forta vantului, de miscarea curentilor marini. In general apa oceanica este mai calda decat atmosfera adiacenta, cu exceptia zonei tropicale unde apa este mai rece.

Temperatura medie a oceanului planetar este de 17,4o C, mai mare cu aproximativ 3o C decat temperatura medie a stratului de aer adiacent suprafetei oceanului.In emisfera nordica temperaturile sunt mai ridicate decat cele din emisfera sudica, astfel ca ecuatorul termic se situeaza mai la nord de ecuatorul geografic.In emisfera sudica izotermele medii de la suprafata oceanului au un caracter mai regulat la sud de paralelul de 40o S.

Temperatura are variatii extreme absolute cuprinse intre -2o C si 38o C.
Temperaturile medii la suprafata oceanului variaza de la 3o C in zonele polare, la aproximativ 20o C in zonele situate pe latitudini medii, la 27o ... 28o C in zonele ecuatoriale.Distributia temperaturii apei de mare pe verticala depinde de conditiile fizico - geografice locale, de caracterul sau hidro - fizic si de intensitatea schimbului turbulento - convectiv. In general, temperatura apei de mare scade cu adancimea. La larg, temperatura apei are variatii importante pana la adancimea de 1000 ... 1500 m, pentru ca pentru adancimi mai mari variatiile sa fie neinsemnate.

In zonele ecuatoriale si tropicale stratul de apa de pana la 100 m este puternic incalzit, iar sub aceasta adancime temperatura scade puternic.In marile subpolare variatia temperaturii apei are variatii sezoniere importante, iar scaderea temperaturii cu adancimea este mai slaba fata de zonele calde.In raioanele polare, in stratul superficial, temperatura apei scade, in adancime temperatura apei creste, cu un maxim la 200 ... 600 m, pentru ca in continuare temperatura apei sa scada usor pana la fund. « mai multe referate din Geografie