Efectele Cruciadelor asupra Tarilor Romane

5x puncte

categorie: Religie

nota: 9.55

nivel: Liceu

Căderea Constantinopolului în anul 1204 în mâinile cavalerilor celei de-a patra cruciade va marca punctul culminant al unui întreg fenomen de fărâmițare și slăbire a puterii bizantine, situație prefigurată prin diferitele perioade de anarhie prin care trecuse Imperiul în deceniile anterioare .
Cucerirea Constantinopolului de către apuseni a avut valoarea unei exprimări concrete a superiori[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Efectele Cruciadelor asupra Tarilor Romane

Căderea Constantinopolului în anul 1204 în mâinile cavalerilor celei de-a patra cruciade va marca punctul culminant al unui întreg fenomen de fărâmițare și slăbire a puterii bizantine, situație prefigurată prin diferitele perioade de anarhie prin care trecuse Imperiul în deceniile anterioare .
Cucerirea Constantinopolului de către apuseni a avut valoarea unei exprimări concrete a superiorității militare și economice de care dădea dovadă Europa apuseană în acel moment.

Totuși, mai mult decât atât, această acțiune s-a încadrat în liniile generale ale dorințelor exprimate de apuseni în direcția acaparării în sfera de interese politice a Răsăritului european . Popoarele din Balcani, aflate secole de-a rândul sub sfera largă de influență a Bizanțului, vor resimți după căderea Constantinopolului în mâinile cruciaților puternice tensiuni și repetate deposedări de teritorii .

Astfel, ca suveran al nou-înființatului Imperiu Latin de Constantinopol, Balduin de Flandra va obține un sfert din întreg teritoriul bizantin cucerit (compus din 5/8 din orașul Constantinopol, Tracia și o parte din vestul Asiei Mici), pentru ca alte trei sferturi să intre în posesia venețienilor și a ordinelor militare cruciate (venețienii, de pildă, aveau în stăpânire Adrianopolul, Dyrrachion-ul, Peloponezul și o parte din Tracia. Totodată, vor lua ființă diferite principate care înglobau teritorii eminamente bizantine, în acest sens fiind relevantă situația principatului de Tesalonic (Macedonia), condus de Bonifaciu de Montferrat .

Astfel, Balcanii, la fel ca și Asia Mică și Grecia continentală și insulară, vor fi acaparate de cruciați și transformate în teritorii feudale private, situație ce l-a făcut pe bizantinologul Vasile V. Muntean să considere că: „nu era nici o difernță între pronoia bizantină și foedum-ul occidental”
În contextul acestei mari mișcări militare cruciate, în ceea ce privește situația Țărilor Române, care au fost și ele cuprinse în acest cadru, se va cristaliza treptat, din ce în ce mai pregnant, imaginea elementului românesc autohton, proces istoric ce marchează emanciparea de sub dominația cumană, acest „element de acoperire”, cum îl numește Nicolae Iorga, care s-a depus forțat peste structurile etnice de sorginte autohtonă, românească.

În aceste linii esențiale se prezenta situația arealului geografic balcanic și românesc după cucerirea Constantinopolului de către cruciați, situație deloc favorabilă manifestării popoarelor cuprinse în această zonă.
În cuprinsul următoarelor secțiuni de bază ale acestui studiu vom preciza o serie de analize și interpretări de factură istorică, referitoare, înt-ro primă fază, la semnificațiile profunde și implicațiile celei de-a patra Cruciade asupra politicii Imperiului bizantin, pentru ca mai apoi să observăm, metodic, repercursiunile Cruciadelor asupra Balcanilor și asupra Țărilor Române.

2. DESTRĂMAREA IMPERIULUI BIZANTIN ȘI IMPACTUL RESIMȚIT DE FORMAȚIUNILE STATALE DIN BALCANI. COALIZAREA ACESTORA ÎN SCOPUL CONTRACARĂRII ACȚIUNILOR CRUCIATE:

Sfârșitul secolului al XII-lea și începutul secolului al XIII-lea vor fi marcate în mod profund de o serie de evenimente majore ce au schimbat decisiv imaginea politică a sud-estului Europei, ca urmare directă a declinului continuu în care se afla Imperiul Bizantin și apoi a acaparării totale a acestuia de către forțele militare ale celei de-a patra cruciade .
Astfel, doar numai într-un sfert de secol, se va produce o puternică recesiune a Imperiului bizantin, întinsul imperiu peste care se exercitase puterea și autoritatea comnenilor ajungând acum să fie fragmentat într-o multitudine de state.

Prin urmare, „unității imperiale bizantine i-a succedat pluralismul statelor create de popoarele balcanice - bulgari, vlahi, sârbi și greci - și de acțiunea cruciaților în sud-estul european” .
Dislocări masive din aria de influență a Imperiului Bizantin se vor produce în nord-vestul Peninsulei Balcanice la scurt timp după moartea lui Manuel Comnenul, pentru ca ulterior, profitând de anarhia ce domina Imperiul, Regatul ungar să intre în posesia Croației, a Dalmației și a Sirmium-ului (1181), iar mai apoi, în 1183, în alianță cu sârbii conduși de Ștefan Nemanjia, să cucerească Belgradul, Nișul, Branicevo și Sofia .

La rândul lor, și serbii vor ataca teritoriile balcanice de graniță ale Imperiului, pe care curând și le vor anexa, situație ce îi va impulsiona pe normanzi, care în anul 1185 vor cuceri orașul Tesalonic.
Încurajați de semnele de vulnerabilitate de care dădea dovadă Imperiul, vlahii și bulgarii din nordul Peninsulei Balcanice își vor constitui un stat propriu, independent față de Bizanț, situație pe care împărații bizantini, neputând să o soluționeze politic, au fost nevoiți să o accepte ca atare . În acest fel se prezenta Imperiul Bizantin în preajma celei de-a patra cruciade, cruciadă care va subordona politic și confesional Imperiul bizantin și va instaura dominația latină directă în Constantinopol.

Cucerirea Constantinopolului de către latini la 13 aprilie 1204 și substituirea acestuia în formă feudală apuseană a fost considerată în istoriografia de specialitate drept produsul unui accident istoric, al unei devieri determinate de interese speciale, particulare; totuși, această acțiune de cucerire desfășurată de apuseni este integrată de către studiile istoriografice recente în cadrul antecedentelor mai apropiate sau mai îndepărtate care au opus Bizanțul și lumea apuseană în secolele XI și XII, făcând astfel inevitabil șocul evitat până atunci la limită în repetate rânduri .

Ajunși stăpâni ai Constantinopolului, latinii se vor strădui să refacă, într-o formulă feudo-vasalică, cadrul teritorial al imperiului pe care îl substituiau, astfel că în anul 1205, în perioada de maximă întindere a Imperiului Latin de Constantinopol, apusenii dețineau în Balcani și în zona continentală a Greciei, Tracia, parțial Macedonia, Thesalia, Beoția, Peloponesul, Attica și Bulgaria.

Totuși, câțiva ani mai târziu, Imperiul Latin de Constantinopol va întâmpina puternice opoziții venite din zona balcanică, din partea regatului vlaho-bulgar al lui Ioan Asan al II-lea, care își aliază forțele de contracarere a latinilor alături de statul grec de Epir și de Imperiul de Niceea.
Un subiect aparte în ceea ce privește acțiunile latinilor în Balcani îl constituie și reliefarea relațiilor politice dintre Imperiul latin și alianța vlaho-bulgaro-cumană.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Religie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.