Economia mondiala

5x puncte

categorie: Finante-banci

nota: 9.72

nivel: Facultate

O trăsătură a economiei mondiale contemporane continuă să fie starea de dependență a sudului subdezvoltat față de nordul dezvoltat. Această dependență se manifestă mai ales în plan financiar, alimentar și desigur tehnologic. Dar și nordul în unele cazuri este dependent de sud. Această dependență se manifestă în primul rând din punct de vedere al resurselor naturale (Elveția, Japonia, Belgia nu au[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Economia mondiala

O trăsătură a economiei mondiale contemporane continuă să fie starea de dependență a sudului subdezvoltat față de nordul dezvoltat. Această dependență se manifestă mai ales în plan financiar, alimentar și desigur tehnologic. Dar și nordul în unele cazuri este dependent de sud. Această dependență se manifestă în primul rând din punct de vedere al resurselor naturale (Elveția, Japonia, Belgia nu au resurse de exemplu) dar și din punct de vedere al potențialului de desfacere, în sensul că țările subdezvolatete și cele în dezvolare, cu potențialul lor demografic uriaș (mai mult de 75% din populația lumii se află în țările subdezvolatete și cele în dezvolare) constituie cea mai importantă rezervă de expansiune a pieței mondiale pe termen lung, cu atât mai mult cu câtunele piețe occidentale dau semne de saturație.

Cauzele care influențează negativ funcționarea piețelor produselor primare, care continuă să aibă ponderea cea mai ridicatătotalul exporturilor acestor țări (subdezvoltate și în dezvoltare) sunt:
• pe de o parte obstacolele tarifare și netarifare ridicate practicate de țările dezvolate,

• pe de altă parte instabilitatea prețurilor care este determinată de evoluția raportului dintre cerere și ofertă.
Comerțul de produse primare depinde în cea mai mare parte de țările industrializate, importatoare a acestor produse și ca urmare lor le revine sarcina elaborării unor programe adecvate care să influențeze acest segment al pieței.

Cea care promovează o politică de accelerare a dezvoltării economice a țărilor în dezvoltare, dar și a celor subdezvoltate, dar și o rezolvare a problemei produselor primare este UNCTAD (Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare). UNCTAD a fost creată în 1964 în urma primei sesiuni a conferinței care a avut loc la Geneva și face parte din sistemul Națiunilor Unite, fiind specializată în probleme comerțului și dezvoltării pe plan mondial.

Are 188 de țări membre la care se adaugă și numeroase organisme interguvernamentale și ONG, care participă la lucrările sale în calitate de observatori. Statele participante se împart în 4 grupuri în funcție de criterii economice și geografice:
• Grupul A: al țărilor în dezvoltare din Africa și Asia
• Grupul B: al țărilor dezvoltate membre OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică)
• Grupul C: al țărilor latino-americane
• Grupul D: al fostelor țări socialiste, astăzi cu economii în tranziție.


CURS – 2
Principalele obiective ale UNCTAD:
• restructurarea comerțului internațional tinând cont de interesele țărilor în dezvoltare,
• colaborarea cu organele competente ale ONU privind negocierea și adoptarea de instrumente juridice multilaterale în domeniul comerțului internațional;
• armonizarea politicilor economice ale guvernelor regionale în materie comerț și dezvoltare;
• favorizarea cooperării internaționale pe linia instaurării unei relații comerciale echiatabile între nord și sud și intensificarea relațiilor sud-sud.

Hotărârile luate în cadrul UNCTAD cu o majoritate de 2/3 din voturi se înscriu în rezoluții, dar nu au caracter obligatoriu, ci doar recomandare sau invitație. Fiecare țară dispune de un vot, ceea ce înseamnă că țările în dezvoltare, atunci când se solidarizează, își pot asigura majoritatea, impunând astfel hotărârile dorite.

Rezulatele concrete în activitatea UNCTAD:
a. în domeniul comerțului cu produse de bază:
• încheierea unor acorduri internaționale asupra produselor de bază și crearea unor grupuri de studiu privind țările producătoare și țările consumatoare. Pentru stabilizarea prețurilor la produsele de bază s-a propus aplicarea unui program integrat pentru produsele de bază.

Economia mondiala
Stabilizarea se realizează prin mecanismul stocurilor regulatorii, finanțate dintr-un fond comun care este conceput să funcționeze astfel încât să mențină prețurile în limitele unor marje de fluctuație de plus minus 10%. Atunci când oferta este mai mare decât cererea prețurile riscă să scadă cu mult mai mult de 10%, de aceea administrația stocurilor intervine pe piață prin cumpărări pentru a echilibra cererea cu oferta.

În caz contrar administrația stocurilor livrează pe piață cantități corespunzătoare pentru restabilirea echilibrului. În 1989 a fost crear de către SUA fondul comun pentru produse de bază (cam 750 milioane de dolari9 destinat finanțării acordurilor pentru produsele de bază (p.b.)
b. referitor la produsele manufacturate (p.m):

Economia mondiala
• în 1966 a luat ființă ONUDI (Organizația Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială) cu sediul la Viena, instituție a ONU
• recunoașterea tratamentului preferențial în favoarea țărilor în dezvoltare. Prima reușită în acest sens este adoptarea SGP (sistemul generalizat de preferințe) constând în concesii tarifare acordate țărilor în dezvoltare de către țările dezvoltate și care a început să funcționeze de 1971
• stabilirea APD (Ajutor Public pentru Dezvoltare) la 0,7% din PIB-ul țărilor donatoare.

CURS – 3
Globalizarea
Internaționalizarea – activitatea economică desemnează o anumită treaptă sau un anumit grad mai ridicat de dezvoltare a interdependențelor care cuprind întreaga economie mondială, toate țările, ramurile și domeniile de activitate.

Mondializarea:
1. (teacher) reprezintă crearea sau tendința de creare a unei piețe unice, la scară planetară, care a legat prin interese comune cumpărătorii de vânzători, producătorii de consumatori și a păarcurs etapele expansiunii de la sat la oraș, de la regiune la națiune și de la o națiune la alta.
2. reprezintă interconectarea tuturor celor 5 continente la o rețea de avantaje tehnologice și instrumente de comunicare

Globalizarea:
• (2) reprezintă exportul unui model de existență socială, adică dorința de a uniformiza mentalitățile și de a le determina prin intermediul mass-media să-și însușească aceleași concepte despre lume și viață ca cel al Occidentului americanizat de astăzi.

• (1) dacă înainte expansiunea se realiza în principal pe baza relațiilor comerciale, sfârșitul secolului XX și începutul mileniului III adaugă noi pârghii procesului de extindere, prin liberalizarea comerțului, internaționalizarea producției, mai ales prin extinderea societăților transnaționale (STN), investiții în străinătate, etc, care contribuie la accentuarea fenomenului de ubicuitate (să fi în mai multe locuri în același timp), la crearea unor sisteme de interdependență mai puternice și mai sensibile ce conturează fenomenul globalizării

Banca Mondială a elaborat în 2002 studiul „Globalizare, creștere și sărăcie” în care se apreciază că au fost mai multe valuri (etape) ale globalizării:
• primul (1870-1914 – the first wave) s-a concretizat în fluxuri de mărfuri, de capital, de forță de muncă, ca urmare a dezvoltării transporturilor și reducerii obstacolelor din cale circulației factorilor de producție. Toate acestea au avut următoarele efecte principale:
- ponderea exporturilor (în primul rând a țărilor dezvoltate) în exportul mondial s-a dublat

- capitalul străin s-a triplat comparativ cu venitul din țările în dezvoltare din Asia sau America Latină
- 60 de milioane de cetățeni au migrat dinspre Europa spre America de Nord și alte zone
- mișcările din țări foarte populate (ex. China, India) către țări mai puțin populate (Thailanda, Filipine) au avut și ele aceeași intensitate.

Primul război mondial, criza economică (1929-1933), apoi al doilea război mondial nu au mai suținut tendințele anterioare și au dus la politici economice incoerente, șomaj, naționalism, protecționism accentuat, care au avut ca rezultat încetinirea creșterii economice, extinderea sărăciei și adâncirea inegalităților pe plan mondial
• al doilea val (1950-1980 second wave) – perioadă caracterizată prin:
- liberalizarea comerțului internațional sub auspiciile GAT
- orientarea țărilor dezvoltate spre integrare economică
- țările în dezvoltare s-au limitat în continuare în principal la exportul produselor de bază, ele fiind izolate în fața fluxurilor de capital, ceea ce a contribuit la adâncirea inegalităților
- exporturile americane au înregistrat niveluri foarte ridicate
- totodată și societățile transnaționale, în special cele americane au cunoscut o extindere în această perioadă (FORD avea unități de asamblare în peste 20 de țări, imediat după ea fiind General Motors).

Totodată General Electric înființată în 1914 avea unități de producție în Europa, America Latină, Asia.
• al treilea val (1980-prezent the third wave) este caracterizat prin:
- accentuarea procesului tehnologic în transporturi
- dezvoltarea tehnologică a telecomunicațiiloe
Această ultimă fază mai este numită și „economie fără frontiere”, fiind caracterizată printr-o dezvoltare a operațiilor financiare și comerciale derulate prin mijloace tehnologice moderne 24 de ore din 24.
caracteristic acestei etape, referitor la tehnologia telecomunicațiilor, este Internetul. Dacă în 1997 erau mai mult de 55 de milioane de persoane conectate la Internet, în 2001 cifra lor depășește 750 de milioane. Vânzările prin intermediul comerțului electronic – 15 miliarde dolari în 2002.

Sintetizând, se poate spune că, în cazul globalizării, este vorba de o adâncire a interdependențelor pe linie verticală, prin internaționalizarea producției, prin creșterea rolului investițiilor străine directe (ISD) și a relațiilor financiar valutare, liberalizarea schimburilor, a invoțiilor în știință și tehnologia comunicațiilor.

Factorii globalizării:

1. la nivel economic globalizarea este urmare directă a faptului că piețele interne nu mai pot acoperi din resurse proprii costurile ridicate ale cercetării (?) dezvoltării și nici investițiile în noi capacități datorită ciclurilor de vaiță tot mai scurte ale produselor sub aspect tehnologic. Firmele raționale devin STN, apar fuziuni, iar un prodis finit este tot mai mult rezultatul unor input-uri de proveniență tot mai diversificată, iar subansamblele (piesele ) ce alcătuiesc un bun sunt furnizate din diferite colțuri ale lumii.

2. dezvoltare (internațională/națională) a afacerilor economice implică surse de finanțare tot mai mari pentru investițiile necesare acestui proces. Adică economia națională nu are surse suficiente de finanțare a noilor investiții, fapt pentru care apelează la surse externe, adică la țările dezvoltate, care pretind la rândul lor rentabilități satisfăcătoare. Apare astfel concurența între firme pentru a atrage fondurile disponibile.

3. economiile moderne din epoca contemporană clădite și în același timp prognozează, având ca suport informația. Comunicarea este tot mai mult o marfă, iar progresele înregistrate în telecomunicații și informații amplifică caracterul de corectitudine și rapiditate al mesajului. De fapt poate că, chiar informația și rapiditatea cu care ea se transmite pot explica ritmul accelerat cu care se desfășoară globalizarea și amploarea cu care sunt cuprinse în sfera ei tot mai multe activități ale societății.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Finante-banci

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.