Drept civil - Probele

7x puncte

categorie: Drept

nota: 9.48

nivel: Facultate

Definirea noțiunii de probă

În literatura juridică și în practica juridică, noțiunea de probă este folosită cu mai multe sensuri.
Într-un prim sens, prin probă se înțelege acțiunea prin care se poate ajunge la stabilirea faptelor sau împrejurărilor care au dat naștere conflictului dintre părțile in litigiu; privită din acest sens, noțiunea de probă este legată de ideea de sar[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Drept civil - Probele

Definirea noțiunii de probă

În literatura juridică și în practica juridică, noțiunea de probă este folosită cu mai multe sensuri.
Într-un prim sens, prin probă se înțelege acțiunea prin care se poate ajunge la stabilirea faptelor sau împrejurărilor care au dat naștere conflictului dintre părțile in litigiu; privită din acest sens, noțiunea de probă este legată de ideea de sarcină a probei.

Într-un al doilea sens, prin probă se înțelege mijlocul prin care, în cauzele supuse judecății, se poate ajunge la stabilirea adevărului; în acest sens, noțiunea de probă se referă la mijloacele de probațiune judiciară admise de lege: înscrisurile, depozițiile martorilor, mărturisirea uneia dintre părți, cercetarea la fața locului.
Într-un al treilea sens, prin noțiunea de probă se înțelege rezultatul acțiunii de probațiune judiciară; din acest punct de vedere se spune că proba este completă sau incompletă, convingătoare sau neconvingătoare.

În mod obișnuit, noțiunea de probă e folosită în cel de-al doilea sens, adică în înțelesul de mijloace de probațiune judiciară.
În literatura juridică se mai vorbește și de un alt înțeles al noțiunii de probă, și anume acela de fapt probator, adică un fapt material care, odată dovedit printr-un mijloc de probă, este utilizat, la rândul său, pentru a stabili existența sau neexistența unui alt fapt material, determinant în soluționarea pricinii. Din acest punct de vedere, faptele se împart în:

• Fapte principale( facta probanda sau res probantae) care constituie raportul litigios dedus judecății și care trebuie dovedite;
• Fapte probatorii( facta probantia sau res probantes) care nu constituie raportul litigios dar care contribuie la dovedirea exiistenței sau inexistenței raportului litigios.ș

Importanța probelor în procesul civil

Având de rezolvat un conflict între două părți cu interese contrarii, instanța de judecată trebuie să cunoască adevăratele raporturi dintre părți, drepturile și obligațiile acestora, precum și să stabilească faptele și împrejurările care au dat naștere conflictului.
Afirmațiile, recunoașterile sau negările părților au, în cadrul unui proces civil, impotanța lor. Acestea singure nu pot forma convingerea intimă a judecătorului asupra fondului cauzei, pentru că fiecare parte litigantă afirmă, recunoaște sau neagă ceea ce-i convine pentru a-și aduce câștig de cauză.
De aceea, stabilirea adevărului și justa soluționare a fiecărei cauze civile nu se poate face decât pe bază de probe.
Dacă judecătorul cunoaște sau se presupune că ar cunoaște legea, el este însă străin de adevăratele raporturi dintre părți. Probele sunt mijloacele cu ajutorul cărora se poate ajunge la stabilirea existenței sau neexistenței actelor și faptelor de care depinde recunoașterea drepturilor sau intereselor ce formează obiectul neînțelegerii dintre părțile aflate în litigiu.

Importanța probelor în cadrul procesului civil se relevă și cu ocazia controlului judiciar. Numai dacă se sprijină pe dovezi întemeiate și apreciate ca atare, hotărârile pronunțate de instanțele inferioare vor rezista controlului exercitat de instanțele ierarhic superioare; în caz contrar hotărârile în care din probele administrate nu se poate trage o concluzie justă sau anumite fapte au fost declarate ca fiind stabilite fără a avea dovezi suficiente, în urma administrării de noi probe în apel, pot fi desființate. Dacă soluția dată în cauză este rezultatul unei greșeli grave de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, sau rezultatul omisiunni instanței de a se pronunța asupra unei dovezi administrate, care este hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, în recurs, asemenea hotărâri pot fi casate.

ș G. Boroi „ Administrarea dovezilor, în Codul de procedură civilă comentat și ordonat”; Editura All; București 1994; p 254

Obiectul probei
Prin obiect al probei se înțelege ansamblul actelor și faptelor ce urmează a fi stabilite într-o anumită cauză pentru ca aceasta să poată fi just soluționată.
Obiect al probațiunii judiciare poate fi orice act sau fapt cu semnificația judiciară din care se poate deduce nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice civile litigioase.
Din principiul că în fața instanței trebuie dovedite numai faptele și împrejurările care au dat naștere litigiului dintre părți, rezultă că normele de drept nu pot constitui obiect al probațiunii judiciare. Aplicare normelor de drept la faptele stabilite este în sarcina judecătorului care cunoaște sau este presupus ar cunoaște legea.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Drept

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.