Drept administrativ comparat

2x puncte

categorie: Drept

nota: 8.43

nivel: Facultate

Administrația, în consecință, a devenit componenta puterii executive, care a fost separată de puterile legislative și judecătorească.
În această schemă organizațională, nu a mai rămas loc "guvernului", ca sursă independentă de putere, ci doar i-a rămas rolul de conducere, rol managerial în cadrul statului, sarcină ce ține de domeniul administrației.
Principiul separației puterilor a [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Drept administrativ comparat

Administrația, în consecință, a devenit componenta puterii executive, care a fost separată de puterile legislative și judecătorească.
În această schemă organizațională, nu a mai rămas loc "guvernului", ca sursă independentă de putere, ci doar i-a rămas rolul de conducere, rol managerial în cadrul statului, sarcină ce ține de domeniul administrației.
Principiul separației puterilor a câștigat acces în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, în constituțiile Europei. Totuși, această afirmație ar trebui interpretată adăugând că principiul a fost pus în practică cu diferite grade de strictețe.

Ca o consecință, adesea a existat o discrepanță între funcțiile reale și realizarea puterilor. Acest lucru a condus la evoluția diferitelor noțiuni ale administrației, una materială și una organizațională.
Administrația publică în mod concret constituie activitatea administrativă și, deci, conceptul concret de administrație se concentrează pe specificul activității de stat administrative. Administrația publică în sensul organizațional este, pe de altă parte, totalitatea organelor administrative altele decât organele legislativului, ale sistemului judecătoresc și guvernului. În toate sistemele juridice europene este posibilă distingerea cercetării pentru unirea diferitelor forme de exprimare a puterii statelor într-o singură definiție și, în acest fel, dându-se un contur conceptual "administrației".

Foarte evidente sunt încercările de a da o definiție satisfăcătoare în Franța și Germania. În Franța, punctul de pornire pentru conceptul material de administrație a fost separarea puterii în trei: legislație, administrație plus guvernare și jurisdicție. Legiferarea stabilește regulile generale ale organizării de stat: "Legifere c' est poser les regles generales qui regissent dans la communaute nationale l”ensemble des activites, privees ou publiques".

Pe de altă parte, "administrația" este descrisă după cum urmează: "L' administration, elle assume une gestion: administrer, c' est accomplir la serie des actes que requiert, au fiI des ~ours, la poursuite d'un certain but. L'action administrative este donct tout a la fois, continue et concrete deux traits "par lesquels elle se distingue de l'activite legislative"".

Puterea judecătorească este separată de administrație în ,:eea ce privește relația acesteia cu dreptul: "Le juge a pur fonction d" appliquer le droit a la solution de litiges. ... L'administration est, elle aussi, soumise au droit, mais, contrairement au juge, elle agist de son propre mouvement, en dehors de toute contestation. D'autre part, le droit constitue pour elle une limite, non un but, elle agit dans le cadre du droit, mais non pas "seulement - comme le juge pour faire respecter le droit" ".

Pentru puterea judecătorească, legătura cu dreptul este '.m scop în sine; pentru administrație, dreptul reprezintă limitele ::-ealizării unor scopuri care țin atât de organizarea și executarea legii, cât și de gestiunea afacerilor statului sau ale colectivități lor Iacale.
Conceptul de "administrație", distins astfel de "Iegislație" și "jurisdicție", are un corespondent suplimentar, în forma de "gouvernement". "Gouvemement" nu este înțeles ca o sursă independentă de putere, ci în sens de autoritate situată deasupra
administrației în termeni politici, și fără a fi legal separat de administrație, determină direcțiile de acțiune ale administrației.• În Franța, definiția precisă a termenului de "administration publique" a evoluat cu referință specială la domeniul dreptului administrativ. Acest termen a avut și are relevanță în mod special în distingerea între competențele Curților administrative și ale tribunalelor de drept comun.

În secolul al XIX-lea, conceptul de "puissance publique" (autoritate publică) a fost cel mai proeminent; a existat o distincție între "actes d'autorite", (actele de autoritate), care erau de competența "puissance publique" (autorități publice) și "actes de gestion", care conțineau elemente ale dreptului privat.
Începând cu procesul "Blanco" (1873), în care "Tribunal des Conflicts" pentru prima dată s-a concentrat asupra criteriului de "service public" pentru a determina jurisdicția (sfera de autoritate) a tribunalelor administrative, "Ecole du service publique" (Duguit, Jeze, Bonnard, Rolland, ș.a.) a început să câștige în influență către sfârșitul secolul al XIX-lea. Nu mai era agreat conceptul de "puissance publique", ci cel de "service public", care a ajuns să fie considerat ca o trăsătură determinantă a administrației, al cărei scop era considerabil redefinit ca fiind asigurarea realizării obiectivelor statului. Între timp, chiar și criteriul de "service public" a ajuns să fie pus la îndoială, ceea ce a dus la o reabilitare parțială a criteriului de "puissance publique" (Hauriou, Berthelemy).
Dacă există un anumit consens în privința faptului că "service public" nu acoperă toate aspectele administrației publice, acest concept totuși reprezintă cel mai frecvent punct de pornire în toate încercările de a realiza o definiție satisfăcătoare.

"Service public" descrie (în ;ens material) "une activite assumee par une collectivite publique en vue de donner satisfaction a un besoin d'interet general". Interesul general sau public, ca scop al acțiunii administrative, reprezintă o legătură cu acele definiții ale administrației care sunt orientate în jurul conceptului de "puissance publique".
Așa cum Rivero a afirmat:
"L'administration apparaît donc comme l'activite par laquelle les autorites publiques pourvoient en utilisant le cas echeant les prerogatives de la puissance publique, a la satisfaction des besoins d'interet public"2s.

În vreme ce acest concept material de "administrație" este concentrat asupra activităților administrative, conceptul organizațional se referă mai degrabă la organele preocupate de sarcini administrative: "L'administration est l'ensemble des organismes qui sous l' autorite du Gouvemement, participent a l'execution des multiples taches d'interet general, qui incombent a l'Etat".

Din perspectivă germană, apropierea de Carre de ~alberg (1920) apare instructivă, cel puțin din punct de vedere istoric. El afirma, pe baza Constituției celei de-a treia Republici, și in contrast cu dreptul constituțional german: "La Constitutio'h francaise, en effet, ne definit pas la legislation mais seulement l' administration, don't elle dit que le domaine coincide avec l' execution des lois; de la se deduit alors la definition de la puissance legislative: celle-ci comprend tous les actes qui ne rentrent pas dans la fonction d'execution".
Tehnica lui Malberg definește în termeni pozitivi conceptul de administrație și apoi continuă să definească în termeni negativi, legislația ca tot ceea ce nu implică executarea activităților legislative și judecătorești. Ea a fost adoptată mulți ani în dreptul administrativ german, într-un sens exact opus.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Drept

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.