Drama parabolica postbelica Iona de Marin Sorecu

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Drama parabolica postbelica Iona de Marin Sorecu

Din porunca divina, Iona e inghitit de un monstru si dupa 3 zile si 3 nopti "Domnul a poruncit pestelui si pestele l-a varsat pe Iona pe uscat. " Fabula biblica i-a servit leu Marin Sorescu doar ca pretext. Intre personajul biblic si personajul din piesa exista multe deosebiri: eroul lui Sorescu nu savarsaste nici un pacat si se afla inca de la inceput in gura pestelui si nu se poate elibera. Piesa "Iona" e o meditatie pe tema relatiei dintre individ si societate, dintre libertate si necesitate.

Piesa este alcatuita din 4 tablouri. In primul tablou aflam ca Iona este pescar, omul aflat in fata marii. Marea poate sugera libertate, aspiratie, iluzie, deschidere spre un orizont nelimitat. Iona e un pescar ghinionist. Ca sa scape de ghinion, Iona isi ia mereu cu el un acvariu, ca sa pescuiasca pesti care "au mai fost prinsi odata". Marea e plina de nade, frumos colorate, care sugereaza capcanele vietii. Finalul tabloului il prezinta pe Iona inghitit de un peste urias.
Tabloul al doilea se petrece "in interiorul Pestelui intai". E intuneric, ceea ce-l face pe Iona sa constate ca "Incepe sa fie tarziu in mine".

Monologul dialogat continua cu cugetari referitoare la existenta umana: "de ce trebuie sa se culce toti oamenii la sfarsitul vietii. Iona isi aminteste de mitul chitului si face eforturi sa gaseasca solutia iesirii din situatia-limita. Iona gaseste un cutit, semn al libertatii de actiune si se gandeste la sinucidere. In finalul tabloului, Iona ar vrea sa construiasca o banca de lemn in mijlocul marii, pe care sa se odihneasca "pescarusii mai lasi si vantul". Este o metafora pentru singurul lucru bun pe care l-ar fi facut in viata lui: grija pentru cei slabi.

Tabloul al treilea se desfasoara "in interiorul pestelui doi", care inghitise Pestele intai. Iona mediteaza la viata, la conditia omului in lume. Apar doi figuranti, Pescarul unu si pescarul doi, fiecare cu cate o barna in spate, simbolizand oamenii care-si duc povara data de destin, fara sa-si puna intrebari. Iona adreseaza o scrisoare mamei sale. Desi "i s-a intamplat o mare nenorocire" Iona iubeste viata: "tu nu te speria numai din atata si naste-ma mereu", fiindca "ne scapa mereu ceva in viata, totdeauna esentialul.

Tabloul al patrulea il prezinta pe Iona in gura "ultimului peste spintecat". Iona e singur in pustietatea imensa si-si striga semanii. Apar cei doi pescari cu barnele, iar Iona se intreaba de ce intalneste mereu aceiasi oameni. Meditand asupra relatiei dintre om si divinitate, Iona nu are speranta de inviere. El isi vede viata "frumoasa si minunata si nenorocita si caraghioasa". Solutia de iesire "la lumina" este aceea a spintecarii propriei burti, care ar semnifica evadarea din propriul destin, din propria captivitate. Piesa se incheie cu cuvintele increzatoare: "Razbim noi cumva la lumina". « mai multe referate din Romana