Doua personaje dintr-o comedie - citat Adrian Marino

3x puncte

categorie: Romana

nota: 7.52

nivel: Liceu

Adrian Marino afirmă ca “tendința comediei este de a-și reduce personajele la scheme morale abstracte, cu simpla functionalitate comică”. De asemenea, el spune că, în acest sens, comedia constituie cea mai universală compunere literară.

Un prim argument îl constituie chiar acțiunea piesei, care se desfășoară în “capitala unui județ de munte”, pe fondul agita[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Doua personaje dintr-o comedie - citat Adrian Marino

Adrian Marino afirmă ca “tendința comediei este de a-și reduce personajele la scheme morale abstracte, cu simpla functionalitate comică”. De asemenea, el spune că, în acest sens, comedia constituie cea mai universală compunere literară.

Un prim argument îl constituie chiar acțiunea piesei, care se desfășoară în “capitala unui județ de munte”, pe fondul agitat al unei campanii electorale. Aici are loc conflictul între ambițiosul avocat Nae Catavencu, din “opozitie”, care aspiră la fotoliul de deputat, și grupul fruntaș al conducerii locale (prefectul Ștefan Tipătescu și “prezidentul” Zaharia Trahanache), care conduce abuziv, în interes personal, viața politică a județului. Pentru a-i forța să-l propună candidat în locul lui Farfuridi, Cațavencu amenință cu un șantaj.

Instrumentul de șantaj este o scrisoare “de amor” a lui Tipatescu trimisă doamnei Zoe Trahanache, soția “prezidentului”. Pierdută de Zoe, scrisoarea este găsită de un cetățean turmentat și furată de la acesta de către Ca?avencu. Șantajul o sperie mai ales pe Zoe, care, de teama de a nu fi compromisă public, exercită presiuni asupra celor doi bărbați și obține promisiunea candidaturii lui Catavencu. Când totul părea rezolvat, urmează “o lovitură de teatru”: de la Bucuresti se cere, fără explicații, să fie trecut pe listă Agamemnon Dandanache. Ghemul de interese contrare se încâlceste în actul III, în timpul ?edin?ei de numire oficială a candidatului.

Polițaiul Pristanda pune la cale un scandal menit să închidă gura lui Cațavencu. In încăierare acesta pierde pălăria în care se afla scrisoarea, producând mari emoții Zoei. Dandanache, sosit de la Bucuresti, își dezvăluie strategia politică, absolut asemănătoare cu aceea a lui Ca?avencu, dar la alt nivel și cu mai multă ticăloșie. In final, toată lumea se împacă, Dandanache este ales în unanimitate, Cațavencu ține un discurs sforăitor și se îmbră?i?ează cu adversarii, într-o atmosferă de carnaval, de mascaradă, accentuată de muzica săltărea?ă, condusă de Pristanda.

Ac?iunea rezumată mai sus respectă, chiar dacă este dinamică și destul de bogată în secvențe dramatice, câteva scheme consacrate în comedie, surse ale comicului de situație. Încurcătura și finalul fericit sunt dintre cele mai evidente. ”Încurcătura” din piesa lui Caragiale este chiar pierderea scrisorii, fapt care permite instalarea conflictului și, prin urmare declanșarea acțiunii. De obicei, într-o comedie încurcătura inițială cunoaște un deznodământ facil în final, iar lumea tulburată de ea revine la echilibrul inițial. La fel se întâmplă și la Caragiale, dar dramaturgul nostru complică schema prin apariția celei de-a doua scrisori, care nu se mai întoarce la destinatar. E și acesta un mod de a spune, subtil, că finalul fericit al conflictelor este doar o aparență.

În al doilea rând, lumea prezentată este una a compromisului moral, în care spațiul politic apare ca un circ al intereselor personale. In acest spa?iu se desfășoară personaje care seamănă cu niște marionete, ghidate de impulsul parvenirii, al onorabilității de suprafață, ca de un destin implacabil. Sunt tipuri care urmează, în parte schema caracterelor clasice: cocheta, prim amorezul, încornoratul, prostul, slugarnicul etc. Cel mai interesant dintre ele este însă un personaj al lumii moderne, omul politic și demagogul, concretizat, în piesă, în special prin figura lui Cațavencu, dar, în parte, și prin ceilalți ”bărbați politici”: Trahanache, Farfuridi, Dandanache și Tipătescu.

În al treilea rând, asemenea tipuri umane sunt reduse la câteva aspecte comportamentale și la automatisme. Astfel, Zaharia Trahanache este tipul încornoratului. Ca om politic, este imperturbabil, calm, actionează totdeauna gândit, folosindu-se de tehnica tergiversării. El este singurul care nu-și pierde cumpătul; adoptă masca naivității, îi manipulează pe ceilalți. Ticul său verbal - “ai puțintică răbdare!”- permite derularea gândului și pregătirea frazei următoare. La șantajul lui Catavencu, pregătește abil un contrașantaj.

În al patrulea rând, condiția de marionete a personajelor este subliniată de limbajul lor savuros prin agramatisme, prin emfază și, mai ales, prin frecvența atât de mare a ticurilor care le subliniază comportamentul automat. Eu cu cine votez, ai puțintică răbdare, neicusorule, puicusorule, (la unșpce) trecute fix, curat (murdar). Pregnanța unor asemenea formule a făcut ca, în timp, trei dintre ele să iasă din marginile textului, să intre în circulație și să fie folosite pentru a exprima, adesea, deruta noastră de cetățeni ai unei eterne democrații precare. În concluzie, ”marionetele” lui Caragiale, construite cu ajutorul unor tipare clasice sunt astăzi la fel de vii ca în vremea autorului lor și se bucură de mare succes teatral.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.