Doua feluri de fericire
3x puncte
categorie: Psihologie
nota: 9.88
nivel: Liceu
"Clipa, ramii! Esti atit de frumoasa!" intr-un fel, viata ta a avut sens daca, in sirul nesfirsit de momenAZte banale, cenusii, triste, rusinoase, ticaloase, mizerabile, plicticoase din care orice viata este compusa, s-a aprins totusi, de citeva ori sau doar o singura data, scinteia cuAZtremuratoare a fericirii. "O data ca zeii-am trait si mai mult nu-mi doresc", scrie despre ea Holderlin. Aceasta[...]
DOWNLOAD REFERAT
Preview referat: Doua feluri de fericire
Bineinteles, nu aceasta e fericirea din "Declaratia drepAZturilor omului". Daca aici se spune ca oamenii urmaresc fericirea ca fiind bunul suprem al vietii, se are in vedere un cu totul alt sens al cuvintului, mult mai "sociologic", fata de misticul, esteticul si religiosul primei acceptii. FeAZricirea pe care oamenii o cauta indeobste n-are nimic de-a face cu experientele extatice, extreme. Dimpotriva, e vorba de faimoasa "aurea mediocritas" a antichitatii, de culAZtivarea gradinii proprii, de tihna si pacea unei vieti inteAZlepte, potrivite omului, lipsite de zbucium si de excese.
in acest sens filozofii invidiau viata simpla si multumita a pastorilor, implinirea celor ce n-au ambitii mari, ci se mulAZtumesc cu ceea ce le aduce clipa. Daca fericirea orgasmi-ca despre care am vorbit la-nceput ar putea fi numita transcendenta, avem in schimb de-a face aici cu o fericiAZre terestra, imanenta. in lumea consumista si globaliza-ta actuala nu mai cunoastem alt sens al fericirii decit acesAZta din urma: mediocru, utilitar, lipsit de orice aspiratie care depaseste standardele materialiste: o casa confortabila, un loc de munca banos, o vacanta in Caraibe (sau macar la Sinaia...), o familie asigurata financiar.
O dragoste calAZduta (nu te mai ostenesti sa-ti dai seama macar daca-ti iuAZbesti sau nu cu adevarat partenerul), o munca nu prea creaAZtiva, obiecte (recomandate la televizor) cu care-ti umpli orice spatiu liber... Oamenii au uitat cu totul ca li s-a faAZcut un dar coplesitor: cel de a exista in minunea lumii, de a fi vii, de a fi constienti de sine. Ei nu-si mai pun nicioAZdata intrebari ca: de fapt, cine sint eu? Ce rost am pe lume? Oare mi s-a dat minunea ca pot vedea si auzi doar ca sa fiu sofer de autobuz sau sa fac reclame? Oare n-am sa mor fara sa fi facut nimic pe lumea asta ? « mai multe referate din Psihologie