Doina

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Doina

Poporul român a creat un adevãrat tezaur artistic dând la ivealã opere literare în care ºi-a exprimat nãzuinþele, a cântat vitejia strãmoºeascã ºi a dat glas sentimentelor ºi gândurilor sale.
Doina este una dintre creaþiile literare reprezentative. Este consideratã o creaþie specific româneascã care îmbogãþeºte folclorul literar alãturi de basme, balade etc.

Ca specie literarã, doina este o operã liricã în versuri în care se exprimã o gamã largã de sentimente (de dor, de jale, de dragoste) caracterizate printr-o deosebitã profunzime ºi care se interpreteazã pe o melodie.
Doina are deci, anumite trãsãturi caracteristice. Este o operã literarã liricã, deoarece eul liric, vocea autorului anonim exprimã o mare varietate de sentimente în mod direct. Sentimentele ºi conþinutul de idei sunt exprimate prin intermediul imaginilor artistice realizate cu ajutorul figurilor de stil. Ca procedeu artistic predominã personificarea care ajutã la realizarea unui motiv des întâlnit în doinã: motivul legãturi omului cu natura.

Ca versificaþie, doinele au câteva trãsãturi specifice, sunt scurte ca întindere, versurile au mãsura de 7-8 silabe ºi rima împerecheatã sau monorimã, ritmul este trohaic. Elementele de versificaþie sunt în armonie cu sentimentele exprimate ºi îi dau doinei o muzica proprie poeziei populare.
Pe lângã trãsãturile care o individualizeazã, are ºi trãsãturile literaturii populare: caracter anonim, colectiv, oral, sincretic ºi expresiv.
Poezia popularã „Doina” are toate trãsãturile speciei rare denumitã doinã.

În primul rând este o operã liricã, iar lirismul e evident prin prezenþa eului liric, care îºi exprimã în mod direct sentimentele de admiraþie ºi preþuire faþã de doinã consideratã drept cântec de alinare a suferinþelor, dar ºi de trezire a voiniciei.
Doina apare personificatã, i se adreseazã ca unei fiinþe dragi folosind vocativul.

„Doinã, cântic dulce dulce/ Când te-aud nu m-aº mai duce”
Sentimentele poetului anonim sunt profunde ºi statornice. Pentru el doina este „cântic dulce, viers cu foc” ºi o ascultã cu plãcere ºi admiraþie („când rãsuni eu stau pe loc”). De aceea o cântã totdeauna ºi pretutindeni: afarã, în casã, în codrul, în toate anotimpurile, aceasta ajutându-l sã supravieþuiascã.
« mai multe referate din Romana