Dismorfofobia

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Dismorfofobia

Referat despre Dismorfofobia
O altã caracteristicã este dificultatea de a se relaxa ºi de a asculta. De multe ori, când vor sã urmareascã un film, sã ia parte la o conversaþie, încep sã se frãmânte pentru felul în care aratã, simt nevoia sã îºi verifice imaginea în oglindã, nu reuºesc sã stea pe loc. La fel de dificil este uneori ºi sã doarmã, sã participe la cursuri, sã studieze, nu îºi pot opri gândurile legate de diformitatea lor.

Majoritatea celor care au dismorfofobie sunt perfecþioniºti în multe domenii ale vieþii lor. Dacã lucrurile nu sunt pe mãsura aºteptãrilor lor, pot deveni foarte deprimaþi. Foarte mulþi nu intrã în competiþie cu nimeni, aproape cã îi sperie ideea de competiþie.

Din diverse motive, ei se vãd total diferiþi de ceilalþi oameni ºi cred cã sunt judecaþi de ei dupã aceleaºi standarde dupã care se judecã ei înºiºi, standarde foarte aspre.

O nevoie foarte puternic resimþitã de cãtre cei care suferã de TDC este aceea de reasigurare, pe care o cer în permanenþã prietenilor sau familiei. Ei întreabã, aproape pe oricine, despre felul în care aratã ºi nu o fac o datã sau de douã ori, ci încontinuu. Se pare cã aceasta este o situaþie din care nu reuºesc sã iasã învingãtori niciodatã. Indiferent de felul în care aratã, dacã se simt de neacceptat, nu vor fi mulþumiþi.

Ei cred cã problema lor este de naturã fizicã 100% ºi chiar dacã admit la un moment dat cã sunt doar victimele unei "urâþenii imaginare", se scuturã imediat de aceastã idee, într-o negare totalã ºi spun "nu, poate alþii suferã de TCD, eu sunt pur ºi simplu urât/ã!". Uneori, situaþia se poate înrãutãþi foarte mult, în cazurile grave de TCD se poate ajunge la auto amputare sau sinucidere. Pentru majoritatea celor care suferã de TCD, gândurile suicidare sunt ceva obiºnuit, iar o parte se sinucide.

Gândurile legate de amputare nu sunt nici ele neobiºnuite, dar de obicei rãmân doar niºte idei care nu ajung sã fie puse în practicã. O parte dintre pacienþi se duce frecvent la specialiºti în chirurgie plasticã ºi chiar trec printr-o serie de intervenþii, dar care nu schimbã nimic.

Cauze ale apariþiei
Studiile ne aratã cã boala debuteazã de regulã în adolescenþã, în jurul vârstei de 17 ani, dar poate apãrea ºi la adulþii în vârstã, ca o îngrijorare legatã de schimbarea aspectului lor din cauza îmbãtrânirii. Unii specialiºti considerã cã dismorfofobia este un rãspuns previzibil la anumite circumstanþe neobiºnuite de viaþã. S-a constatat cã existã asemãnãri ale acestor circumstanþe la indivizii care suferã de tulburare dismorficã corporalã (TDC) ºi, în acelaºi timp, deosebiri faþã de persoanele care nu suferã de TDC. Totuºi, specialiºtii susþin cã fiecare caz este unic.

Existã specialiºti care considerã cã printre factorii care duc la apariþia acestei tulburãri se aflã anumite circumstanþe externe trãite în perioada copilãriei care îl fac pe copil sã se simtã altfel decât cei de vârsta sa. Acestea pot fi abuzuri ale pãrinþilor, neglijare din partea lor, mai pot fi diverse comportamente ale fraþilor, prietenilor, colegilor sau profesorilor care pot necãji copilul ºi îl pot transforma într-un proscris.

Un alt factor ar mai putea fi o traumã severã în urma cãreia se declanºeazã o serie de sentimente profunde ºi dureroase pe care persoana nu le poate exprima, exterioriza. Aceastã traumã este diferitã de la persoanã la persoanã. Cele mai comune sunt de naturã fizicã, emotionalã, sau abuzuri sexuale, dar mai poate fi vorba ºi despre pierderea cuiva apropiat, accidente, diverse boli, etc. Sentimentele neplãcute vor fi acumulate ºi nu vor fi lãsate deloc sã iasã la suprafaþã.

Poate cã mulþi dintre cei cu aceastã problemã au avut interdicþia de a îºi exprima sentimentele în copilãrie, poate cã alþii au trãit într-un mediu în care nu au învãþat niciodatã cã este normal sã vorbeºti despre durere, despre suferinþã, sau au fost atât de copleºiþi de traumele trãite ºi s-au simþit vinovaþi de ele, neputând sã spunã nimãnui ce s-a întamplat.

Se presupune cã o cauzã a acestei tulburãri ar putea fi ºi un dezechilibru al unor substanþe chimice din creier (neurotransmiþãtori), cel mai probabil acest dezechilibru este transmis genetic de la persoane care suferã de tulburare obsesiv compulsivã sau alte tulburãri anxioase ºi se datoreazã unei deficienþe în secreþia de serotoninã, care este produsã în cantitate mai micã decât cea normalã. « mai multe referate din Psihologie