Disciplina prin autoreglare

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Disciplina prin autoreglare

A trata sentimentele in mod diferit fata de actiuni , favorizeaza in cazul copiilor, identificarea unui ego pozitiv. A ne increde in forta atotputernica a imitatiei inconstiente este un element decisiv in formarea unui concept despre sine pozitiv la copil.

Copiii sunt imitatori extraordinari. Datorita acestui dar avem la indemana un instrument educativ foarte eficient. Daca putem oferi modele vii ale unei personalitati cu trasaturi pozitive, copiii nostri vor invata printr-o imitare inconstienta.

Daca intelegem acest concept, el ne va scuti de conflicte inutile cu copilul. Daca le aratam bunele maiere la masa, oferind propriul exemplu, mai tarziu ne vor imita. Nici la doi nici la patru ani, dar ne vor imita. Daca perseveram in aceste incercari si nu abandonam la primele semne de dificultate, copiii vor imita si aceasta perseverenta. Daca dorim ca ei sa respecte drepturile altora, ar trebui sa incepem prin a le respecta noi pe ale lor.

Bunul exemplu este cea mai eficienta forma de invatare pe care le-o putem oferi; daca il certam pentru faptul ca nu respecta sentimentele celorlalti, prin aceasta ii aratam ca noi nu le respectam pe ale sale. Actiunile noastre reprezinta un mijloc educativ mult mai vast decat cuvintele noastre.

Unul dintre bolnavii mei, in varsta de 16 ani, si-a vazut tatal, in cursul unui exces de furie inspaimantator, aruncand cu sticle prin casa si lovindu-si sotia. Intr-un tarziu aceasta a divortat. Acest baiat repeta acelasi tip de comportament vis-a-vis de mama sa, iar aceasta la adus la psihoterapie. Cand era suparat pe ea, arunca cu sticle in ea. Copiii fac ceea ce vad facandu-se!

Nu numai ca micutul imita in mod inconstient comportamentul parintilor sai, dar impregneaza si atmosfera din casa: amicala si cooperanta, ostila, sau de convenienta. Atmosfera caminului este baza a tot ceea ce incercam sa-l invatam prin disciplina. Este sarcina parintilor sa supravegheze aceasta ambianta, cat si modelele specifice pe care le furnizeaza. In fiecare zi invatam copilul cate ceva prin limbajul mut al comportamentului nostru. Ii oferim modele pe care le imita in mod inconstient.

Sustinerea afectiva a parintilor ajuta copilul sa invinga sentimentul de inadaptare si sa-si construiasca un ego solid. Toti copiii se simt inadaptati din cauza dimensiunilor si lipsei de experienta in contactul lor cu lumea. Multi adulti minimizeaza acesti factori si sentimentele care decurg din ei.

Copiii sunt mici, neputinciosi si inferiori parintilor si altor adulti in infruntarea cu lumea inconjuratoare. Daca nu credeti acest lucru incercati urmatoarea experienta: mergeti in genunchi o perioada. Analizati ce simtiti fata de lumea giganica a adultilor. Acest sentiment de neputinta pe care il aveti corespunde a celui resimtit de copii. De aceea au nevoie de sustinere afectiva si de incurajari din partea parintilor pentru a putea depasi acest sentiment.

Dupa cum am mai aratat, putem oferi acest tip de ajutor copilului prin tehnica reflectarii sentimentelor, aratandu-i ca intelegem intr-adevar ceea ce simt. Este singurul gest pe care il putem face pentru a indeparta acest sentiment. Faptul ca un adult ii arata ca intelege ceea ce simte il face intr-un mod surprinzator sa se simta mai sigur.

Din pacate, multi adulti isi imagineaza copilaria ca pe o perioada fara griji. Avem deci tendinta de a minimiza importanta acestui sentiment de insecuritate si teama. Avem tendinta de a-l include printre problemele de mica importanta care ii tulbura pe copiii nostri, comparativ cu adevaratele probleme cu care ne confruntam in viata adulta. Unul dintre micutii mei bolnavi de sase ani a rezumat acest lucru foarte bine. Discutand despre un eveniment care il bulversase si la care tatal sau i-a spus ca nu avea de ce sa planga acesta a strigat: "Pentru el era un lucru de nimic, dar pentru mine insemna mult!"

Cand un copil este confruntat cu o sarcina noua care antreneaza un sentiment de inadaptare, putem sa il facem sa inteleaga ca suntem constienti si ca intelegem foarte bine acest lucru. Ii putem acorda un ajutor afectiv aratandu-i ca avem incredere in el si suntem aliatii lui. Cel mai important este sa inteleaga ca nu este singur. De fiecare data cand are nevoie de dumneavoastra trebuie sa va poata cere ajutorul.

Aceasta problema de disponibilitate nu trebuire tratata cu usurinta de catre parinti. Tatal sau mama pot fi prezenti fizic in casa, dar copilul poate simti ca acestia nu sunt cu adevarat acolo, in sensul de a fi disponibili daca are nevoie de ajutor sau intelegere.
Parintii pot oferii un sprijin afectiv prin demonstrarea tangibila a tandretei lor. Copiii nu pierd niciodata, crescand, aceasta nevoie a semnelor de dragoste.

O mangaiere, un pupic, un brat in jurul umerilor, sunt manifestari tacute si esentiale prin care aratam unui copil ca "suntem acolo", alaturi de el, de fiecare data cand are nevoie de noi. Parintii neglijaza deseori acele cuvinte magice incarcate de continut afectiv: te iubesc. Isi spun de multe ori ca dragostea lor este exprimata prin fapte, asa ca ce nevoie mai este si de cuvinte?

Daca aceasta este si parerea dumneavoastra, dati-mi voie sa va pun o intrebare: chiar daca atitudinea sotului dumneavoastra va arata dragostea pe care acesta o simte, veti fi satisfacuta sa va petreceti restul vietii fara sa auziti vreo data spunandu-va ca va iubeste? Sigur ca nu. Si copiii impartasesc acelasi sentiment. Au nevoie sa va auda spunand-o.

Atentie. Nu trebuie niciodata sa va manifestati in mod fizic dragostea pentru copilul dumneavoastra sau sa-i spuneti: "te iubesc", atunci cand nu simtiti acest lucru destul de puternic. Nu va pretati la efuziuni doar pentru ca va ganditi ca acestea sunt bune pentru el. Daca o faceti, copilul va percepe lipsa de sinceritate. Va realiza ca gesturile si cuvintele dumneavoastra nu corespund unui elan autentic.

Acest lucru il va tulbura si il va deruta deoarece va simti din partea dumneavoastra un mesaj bivalent. Prin cuvinte si gesturi ii spuneti ca il iubiti dar sentimentele dumneavoastra il lasa sa vada contrariul. Daca, la un moment dat, nu simtiti nici o afectiune speciala pentru el, mai bine nu spuneti si nu faceti nimic, decat sa jucati aceasta comedie. « mai multe referate din Psihologie