Din istoricul presei aromanesti in Macedonia - rezumat

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Din istoricul presei aromanesti in Macedonia - rezumat

Primul dintre aromani, care revelatia comuniunii de sange cu urmasii romanitatii nord-dunarene este ofiterul Dimitrie Cozacovici (1790-1868) (membru fondator, in 1866, al Academiei Romane), precursor al studiilor despre aromani, stabilit in Tara Romaneasca in anii '30 ai secolului al XIX-lea; el publica mai multe articole in presa din Bucuresti a anilor '50, in care dezvolta simtamantul unei comuniuni etnolingvistice intre cele doua ramuri ale romanitatii orientale - balcanice, respectiv aromanii, si nord-dunarene - respectiv dacoromanii .

Dupa 1860, dintre aromanii stabilitii in Romania (cea mai mare parte a lor provine din arealul Macedoniei istorice ) se detaseaza personalitati care - integrandu-se, social si economic, tot mai mult societatii (comercianti, proprietari, arendasi, medici, cadre didactice, ofiteri; unii sunt alesi, in calitate de romani, in Parlament) - pledeaza pentru o organizare institutionala, ce avea drept scop sprijinirea coetnicilor lor din Peninsula Balcanica in procesul de pastrare a identitatii etnolingvistice proprii .

La acest demers se ataseaza si personalitati ale vietii publice romanesti, fruntasi politici si oameni de cultura, insitutiile abilitate ale Statului Roman (respectiv, Ministerul Instructiunii Publice); drept urmare, in 1864 are loc deschiderea primei scoli pentru aromanii din Macedonia, prin eforturile unui autodidact localnic, croitorul aroman Dimitrie Athanasescu (1836-1907) - respectiv, la Tarnova (langa Bitolia).

Din Muntii Pindului sunt adusi la Bucuresti, de catre preotul Averchie - capacitat si el la ideea nationala romaneasca -, tineri aromani care se vor scolariza la Institutul Macedo-Roman, in perioada 1865-1871, apoi la diferite licee bucurestene; ei aveau sa deschida, apoi, cateva scoli romanesti in asezarile vlahilor din Peninsula Balcanica, scoli care se vor inmulti sensibil dupa 1878, cand, printr-un act oficial, autoritatile otomane garanteaza acestora deschiderea si functionarea scolilor romanesti, precum si libera exercitare a serviciului religios in "propria lor limba".

Concomitent, in intreg deceniu opt al secolului al XIX-lea, societatea romaneasca este tot mai mult familiarizata de existenta unor consangeni in Turcia Europeana, despre "romanii din Macedonia" sau "macedoromani" - sub acest etnonim fiind cuprinsi, in general, si vlahii duin Meglenia - incepand sa fie publicate nu doar articole, ci si carti, iar necesitatea maririi fondurilor alocate scolilor amintite sa fie tot mai des invocata si in Parlamentul Romaniei .

Constituirea, in 1879, a Societatii de Cultura Macedo-Romane, la Bucuresti, va impulsiona convergenta eforturilor in miscarea cultural-nationala, ce se proiecteaza din perspectiva constientizarii comuniunii etnolingvistice a tulpinilor reprezentantilor moderni ai romanitatii orientale, intre care cea balcanica se structureaza tot mai coerent in planul identitatii cu cea nord-dunareana.

Incepand din 1880, un rol determinant in acest proces al afirmarii identitatii etnolongvistice proprii vlahilor balcanici, il vor juca mass-media - respectiv revistele, almanahurile si ziarele editate de catre figurile proeminente ale aromanilor, cvasitotalitatea fiind si talentati scriitori in limba materna aromana. « mai multe referate din Romana