Dimensiunea transcendenta in opera lui I.L. Caragiale

3x puncte

categorie: Romana

nota: 9.71

nivel: Liceu

"Spanzurat de un fir de paianjen, un fir de nimic, cu capataiul pierdut in taria albastra si luminoasa, atarnam deasupra unei infioratoare prapastii, ce se deschidea, cu fundul negru fara o raza de lumina, printre colturi de stanci sparte de isbiturile de mii si mii de ani ale trasnetului. Si acolo, sufletul meu, desnadajduit, o clipa a crezut ca si el va sa moara odata cu greul meu trup si din ad[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Dimensiunea transcendenta in opera lui I.L. Caragiale

"Spanzurat de un fir de paianjen, un fir de nimic, cu capataiul pierdut in taria albastra si luminoasa, atarnam deasupra unei infioratoare prapastii, ce se deschidea, cu fundul negru fara o raza de lumina, printre colturi de stanci sparte de isbiturile de mii si mii de ani ale trasnetului. Si acolo, sufletul meu, desnadajduit, o clipa a crezut ca si el va sa moara odata cu greul meu trup si din adanc strigat-am catre tine: Doamne, auzi-ma si ma mantuieste!

Si tu m-ai auzit si n-ai vrut pierzarea mea! Ti-ai aplecat ochiul supra robului tau si mila ta a poruncit firului de paianjen sa nu se rupa, si acel de nimic fir, aproape nevazut, a fost odgonul meu de scapare.
Multumescu-si, Doamne! Nimic fara voia ta!" (N, 47-48). Lamentoul "prescris", iluminarea, beatitudinea "iesirii din sine", a salvarii sunt transpuse in discurs cu o mare doza de participare, sustinuta de intensitatea exclamativului, de febra adresarii si confirmata de o dorinta "pragmatic-politica" la fel de intensa pe care o lanseaza autorul:

"Oricum, Doamne, daca mie nu mi-e dat sa intru in pamantul fagaduintei, sa auz trambitele cantand si sa vaz zidurile Ierihonului surpandu-se in fata soarelui ce s-a oprit in cale din porunca ta, fa-ma s-adorm pe drum cu speranta ca aceea ce nu mi-a fost dat mie, fiilor mei le va fi dat!" (N, 48). Aceste fragmente probeaza existenta la Caragiale a unei dimensiuni mai putin asteptate, dar care - dupa cum se observa - functioneaza in plenitudinea sa: verticala sacrului.

Plasat intr-o l0ume nu de putine ori decentrata, careia trebuia sa-i stabileasca moduri de functionare si chiar reguli ontologice, este absolut explicabila nazuinta lui Caragiale de a privi, uneori, in sus, de a depasi - fie si momentan - constrangerile unor versiuni existentiale periferice, pe care, totusi, nu le-a abandonat niciodata.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.