Didina - Eugen Barbu

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Didina - Eugen Barbu

- Asta-i ucenicul nostru! a rostit Bozoncea, si-a facut loc lautarilor cu care venisera.
- Paraschiv ii zice, a mai adaugat Gheorghe.Tiganca a ras scurt, si cel tanar i-a vazut dintii albi, puternici, de iapa. Cu o mana si-a asezat o suvita de par, si sanii ascutiti s-au ridicat sub matasea capotului.

Ucenicul privi odaile scunde de pamant. Peretii erau acoperiti cu presuri, toate furate de mana Stapanului. Pe patul lat, ibovnica asternuse velinte scumpe si moi. In fiecare colt ardea cate o lampa albastra de portelan, tivita cu nichel pe margini.Lautarii isi scosesera palariile soioase si se asezasera intr-un colt. Bozoncea a destupat sticlele aduse si s-au asezat la masa. Tiganca gatise doi curcani la tava. Oaca ii impartise cu mana lui dibace.

Ucenicul, tot cu ochii pe Didina. Femeia aseza farfuriile, sorbea vinul scump si radea cu ochii in ochii Stapanului. Si ce mai priviri avea! Gheorghe a bagat de seama. Mai la ziua, cand se incurcasera limbile si dase o amorteala peste Nicu-Piele, l-a tras afara, pe prispa de lut a casei.

Era o noapte limpede. Deasupra fosneau frunzele zorelelor catarate pe peretii scunzi. Mahalalele Bucurestiului se zareau intr-o parte, cu luminile lor pierdute.
- Iti place, Paraschive? intreba codosul.
- Ce sa-mi placa? facu al tanar pe prostul.
- Didina!
Celalalt tacu. Din casa se auzea glasul guristului:
Foaie verde untdelemn, Neica, ce dragoste-avem! Numai din ochi ne vedem, Alta putere n-avem.
« mai multe referate din Romana