Diabetul zaharat

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Diabetul zaharat

In apritia DZ se pot intalni mai multe situatii:
1. poate exista o productie anormala a celulelor beta-pancreatice, fie exista o molecula de insulina anormala fie este insuficient prelucrata, tesuturile nerecunoscand o astfel de molecula.
2. pot exista antagonisti circulatori insulinici, ca de exemplu: niveluri crescute ale hormonilor contrareglatori - care cresc glicemia (cortizol, catecolamine, somatotrop hormon, glucagon), prezenta de anticorpi antiinsulinici (care leaga si neutralizeaza insulina) si prezenta de anticorpi antireceptor de insulina (blocheaza receptorii pentru insulina astfel incat celula nu mai reactioneaza, chiar daca insulinemia este normala).

Clasa cu risc statistic crescut - (a) sunt normali dar in trecut au prezentat un episod de hiperglicemie; (b) membrii unor familii la care predispozita genetica ridica probleme.
DZ tip I Se mai numeste si diabet insulino-dependent deoarece in momentul diagnosticului productia proprie de insulina este extrem de mica sau absenta, fiind necesara administrarea insulinei chiar de la inceput. Nu exista alte medicamente care sa inlocuiasca insulina.
Distructia celulelor beta-pancreatice se face printr-un mecanism imunologic (organismul, prin sistemul sau de aparare - sistemul imun, distruge aceste celule).

La aparitia DZ tip I contribuie mai multi factori. In primul rand trebuie sa existe o predispozitie genetica. La aceasta se adauga anumiti factori (infectiosi, alimentari, toxici) a caror actiune va determina aparitia unui raspuns imun impotriva celulelor beta din pancreas. Varsta la care apare diabetul insulino-dependent este de pana la 40 de ani pentru majoritatea bolnavilor. Aproape toti cei la care boala debuteaza pana la 30 de ani prezinta acest tip de diabet.
Debutul bolii este relativ brusc, simptomatologia fiind evidenta cu 2-3 saptamani inaintea diagnosticului.
DZ tip II

Dezvoltarea DZ tip II are la origine insulinorezistenta. Aceasta se defineste ca o lipsa de efect la actiunea insulinei asupra celulelor organismului. Drept urmare, glicemia va creste, neputand fi utilizata de celulele. Consecinta insulinorezistentei este hiperinsulinismul, adica o crestere exagerata a concentratiei insulinei din sange datorita stimularii puternice a celulelor beta din pancreas de catre glicemia crescuta . Se ajunge astfel la situatia paradoxala in care exista si o glicemie crescuta si o insulinemie crescuta. « mai multe referate din Medicina