Demonstratie genul liric - O, ramai

3x puncte

categorie: Romana

nota: 9.73

nivel: Gimnaziu

Strofele a treia si a patra aduna la un loc toate amintirile padurii despre tainele pe care i le-a descifrat copilului, acestea fiind si primele perceptii despre lume si viata ale poetului. Rolul padurii este esential in ceea ce priveste primul contact al baiatului cu lumea inconjuratoare si este evidentiat de pronumele la persoana I, "eu": "Numai eu stiu sa le-ascult / [...] Eu te fac s-auzi in t[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Demonstratie genul liric - O, ramai

Strofele a treia si a patra aduna la un loc toate amintirile padurii despre tainele pe care i le-a descifrat copilului, acestea fiind si primele perceptii despre lume si viata ale poetului. Rolul padurii este esential in ceea ce priveste primul contact al baiatului cu lumea inconjuratoare si este evidentiat de pronumele la persoana I, "eu": "Numai eu stiu sa le-ascult / [...] Eu te fac s-auzi in taina / [...] Eu te vad rapit de farmec". Padurea este cea care i-a dezvaluit pentru prima oara tainele prin care copilul putea observa "miscarea naltei ierbi" ori putea auzi de departe venirea "cardului de cerbi".

El reactioneaza emotionat la misterele destainuite de padure, este "rapit de farmec" si ingana fericit murmurul apelor de izvor, fiind vrajit de stralucirea acestora. Strofa a cincea introduce in poezie astrul care stapaneste intreaga fire, luna, oglindindu-se in lacurile din imprejurimi. In lirica eminesciana, luna este astrul tutelar si martor permanent al tuturor intamplarilor de pe pamant. Ultimele doua versuri ale acestei strofe ilustreaza conceptia lui Eminescu despre trecerea timpului: "Anii tai se par ca clipe, / Clipe dulci se par ca veacuri."

Perioada fericita a copilariei s-a scurs repede si ireversibil, anii petrecuti in mijlocul naturii ocrotitoare au trecut ca niste clipe, dar fericirea traita atunci este pururi inradacinata in sufletul poetului, clipele dulci de altadata au capatat valoare de veacuri. In aceasta poezie, padurea nu este un personaj, deoarece ea sugereaza eul liric interior, sentimentele de nostalgie si regret pentru scurgerea ireversibila a timpului. Secventa a doua este alcatuita din ultimele doua strofe ale poeziei.

In penultima strofa, Eminescu explica sugestiv faptul ca vocea padurii umanizate este, in realitate, vocea interioara a eului liric. Monologul rostit de padure este pus intre ghilimele, deoarece el reprezinta gandurile cele mai intime ale eului liric, care este inca emotionat de varsta fericita a copilariei petrecute in mijlocul naturii. Eminescu se afla intr-o comuniune deplina cu padurea si izvoarele care i-au ocrotit copilaria si care i-au descifrat primele taine ale vietii. Poetul imagineaza monologul, deoarece este sigur ca si padurii ii este dor de el, la fel cum emotia si dragostea lui pentru natura din copilarie sunt profunde si vesnice: "Astfel zise lin padurea, / [...] Suieram la ei chemare".

Ultima strofa a poeziei are o profunda incarcatura filozofica privind scurgerea ireversibila a timpului (curgerea timpului intr-un singur sens), de care poetul este constient si de aceea tristetea si nostalgia sunt profunde si foarte sugestive: "Astazi chiar de m-as intoarce / A-ntelege n-o mai pot...". Interogatia retorica din ultimele doua versuri exprima regretul eului liric pentru trecerea implacabila (neinduratoare) a timpului fericiri, sugerand amaraciunea prezentului. Versurile constituie un adevarat strigat sfasietor al eului poetic pentru neputinta, imposibilitatea de a mai trai si simti bucuria copilariei petrecute in mijlocul naturii: "Unde esti, copilarie, / Cu padurea ta cu tot?".
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.