Deficienta de auz

2x puncte

categorie: Psihologie

nota: 9.91

nivel: Liceu

Au existat de-a lungul timpului diferite poziții față de metoda folosită pentru învățarea limbii de către deficienții de auz. Dintre acestea, au fost structurate trei metode principale:

- metode care folosesc preponderent limbajul oral (orale);
- metode care folosesc în principal limbajul scris (metode scrise);
- metode combinate, care utilizează și mijloace auxiliare:[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Deficienta de auz

Au existat de-a lungul timpului diferite poziții față de metoda folosită pentru învățarea limbii de către deficienții de auz. Dintre acestea, au fost structurate trei metode principale:

- metode care folosesc preponderent limbajul oral (orale);
- metode care folosesc în principal limbajul scris (metode scrise);
- metode combinate, care utilizează și mijloace auxiliare: dactilemele, labiolectura și mimico-gesticulația.

În funcție de zona de dezvoltare a metodelor, sunt cunoscute metodele: italiană, franceză, germană, austriacă, belgiană, română.
În țara noastră au existat preocupări față de deficienții de auz de peste 100 de ani. În 1863 se înființează o școală pe lângă locuința Dr. Carol Davila, care devine apoi o secție a azilului „Elena Doamna”, ulterior, o secție a Institutului pentru surdomuți de le Focșani (1865). Încă din 1924 se stipulează în Legea Învățământului că în unele școli vor funcționa clase speciale pentru handicapați.
La noi în țară funcționează în prezent grădinițe, școli generale, profesionale și tehnice pentru deficienții de auz.

Datele statistice estimează că la vârsta copilăriei există 1 la mia de locuitori, iar odată cu înaintarea în vârstă incidența cazurilor crește, astfel că la maturitate, procentul este de peste 10 % iar la adulții de vârsta a treia, de peste 50%.
Termenii folosiți pentru desemnarea persoanelor cu deficiențe de auz sunt: surdo-mut, surdo-vorbitor, surd, deficient de auz, disfuncțional auditiv, hipoacuzie, handicapat de auz, asurzit. Hipoacuzicul este deficientul de auz cu resturi de auz, iar surditatea totală se numește cofoză.

Etiologia și clasificarea tulburărilor de auz

1. Surditățile ereditare, produse prin lezarea celulelor senzoriale, a canalului cohlear, prin atrofia nervului cohlear sau transmise genetic de la unul dintre părinți.
2. Surditățile dobândite pot fi de mai multe feluri:
a) prenatale – cauzate de maladii infecțioase ale gravidei, viruși ai rubeolei, oreionului, pojarului, hepatitei, hipotiroidism, diabet, infecții bacteriene (tuberculoza, sifilis), medicamente tranchilizante (morfina, cocaina, heroina, marihuana); iradierea mamei cu raze X în timpul sarcinii, alcoolismul, incompatibilitatea sangvină între mamă și fetus.

b) surditățile neonatale (perinatale), produse prin leziuni anatomo-patologice în timpul nașterii, hemoragii meningiene, incompatibilitatea sangvină, anoxia (asfixia albastră- neoxigenarea fetusului în timpul travaliului, din cauza cordonului ombilical).

c) surdități postnatale – determinate de traumatisme cranio-cerebrale, boli infecțioase (meningita, encefalita, scarlatina, rujeola, pojarul, tusea convulsivă, oreionul), otita, boli vasculare, subalimentația cronică, traumatismul sonor, cauze medicamentoase (streptomicină, neomicină, canamicină, gentamicină, aspirină, chinină în doze mari).

Gradele deficitului auditiv

Auzul normal percepe sunete la o intensitate de la 0-20 și chiar 30 dB. Perceperea sunetelor la intensități de peste 20 dB, indică pierderi ușoare, medii sau avansate ale auzului, iar pierderile profunde se produc la 90dB. Decibelul este cea mai mică unitate de măsură convențională a intensității sunetului. Reprezintă a 10-a parte dintr-un bel și corespunde, aproximativ, foșnetului unei frunze de plop pe o vreme liniștită.

Biroul Internațional de Audiofonologie estimează că:

- între 0-20 dB audiția este normală (poate auzi o conversație fără dificultăți.)
- între 20-40 – deficit de auz lejer sau hipoacuzie ușoară (poate auzi conversația dacă nu este îndepărtată).
- Între 40-70 dB – deficit de auz mediu sau hipoacuzie medie (poate auzi conversația de foarte aproape și cu dificultăți. Necesită proteză).
- Între 70-90dB – dificultate de auz severă sau hipoacuzie severă (poate auzi zgomote, vocea. Se poate proteza).
- Peste 90dB - deficit profund, surditate sau cofoză (aude doar sunetele foarte puternice dar provoacă și senzații dureroase.).

Caracteristici ale funcțiilor si proceselor psihice la deficienții de auz

Comparativ cu gândirea auzitorului cea a deficientului de auz are un conținut concret neevoluat, abstractizarea este mai puțin accesibilă; Unele forme ale deficienței de auz pot determina o întârziere intelectuală, ca o consecință a destructurării raportului dintre gândire și limbaj. Memoria are aproximativ aceleași caracteristici ca la normalul auzitor, cea cognitiv-verbală se dezvoltă mai lent, în procesul demutizării, în timp ce memoria vizual-motrică și afectivă este mai bine dezvoltată. Imaginația constă în capacitatea de a crea reprezentări noi, pe baza ideilor, senzațiilor, percepțiilor acumulate anterior.

Prin demutizarea surdomutului și dezvoltarea vorbirii la hipoacuzici se îmbogățește și perfecționează vocabularul și pronunția. Folosirea exagerată a limbajului gesturilor poate deveni un obstacol în învățarea limbajului oral., dar și folosirea metodei orale pure, chiar în educația timpurie, înseamnă a lipsi copilul de o comunicare reală, atâta timp cât limbajul nu este bine instalat.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Psihologie

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.