Deasupra tuturor...Eminescu - reperare cristica

3x puncte

categorie: Romana

nota: 8.39

nivel: Gimnaziu

Viata este un izvor nesecat de forme care se ciocnesc si se inlantuie , care ne izoleaza , pe noi, oamenii ce cautam comuniunea cu Totul , acel Unu primordial.Asfel Rosa del Conte identifica in centrul universului poetic al lui Eminescu ”imaginatia cosmica”.Tema cosmogonica se imbina cu motivul Magului care izbuteste sa domine Timpul. Se poate vorbi [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Deasupra tuturor...Eminescu - reperare cristica

Viata este un izvor nesecat de forme care se ciocnesc si se inlantuie , care ne izoleaza , pe noi, oamenii ce cautam comuniunea cu Totul , acel Unu primordial.Asfel Rosa del Conte identifica in centrul universului poetic al lui Eminescu ”imaginatia cosmica”.Tema cosmogonica se imbina cu motivul Magului care izbuteste sa domine Timpul. Se poate vorbi , la Eminescu de o obsesie a Timpului,fie ca e vorba de milioanele de ani ale Cosmosului, fie de milenile istorice.Asfel autoarea distinge in opera lui Eminescu doua specii de Timp , cel vital ”intact” care conduce spre maturitate si totodata cel al uzurii, al imbatranirii si al mortii .

Amintim , asemenea autoarei Rosa del Conte , proverbul romanesc : ”ceasul umbla , loveste, dar vremea sta , vremuieste”.Eminescu pare a fi fost fascinat de ambivalenta Timpului.
”Viermele vremurilor roade in noi” scrie el in poezia ”In van cata-veti”.
Iar intr-o subvarianta a ”Luceafarului”:
”Si numai noi trecem sarmani
copii nimicniciei...”
Dar :
”Timpul mort si-ntinde trupul
si devine vesnicie”.
Si intr-o alta varianta a Luceafarului :
”Din sinul vecinicului ieri
Traieste azi ce moare”.

Imaginile paradiziace din opera lui Eminescu sunt solidare de speranta intr-o ”oprire pe loc”, magica sau extatica, a Timpului.
Intreaga ”filozofie” a lui Eminescu nu se deosebeste,deci, intru nimic de ”filozofia” lui Theognis sau al lui Mimnermos si se poate rezuma asfel:
”Viata e o nefericire , moartea e o fericire”.

Ca orice romantic a l lumii, Eminescu se defineste prin preocuparile pentru marile incercari ale destinului de la limita vietii si a timpului pana la libertatea visului si a iubirii , opera sa avand o stralucire hipnotica ,un mod de exprimare atractiv si socant , versuri de o nebanuita fragezime si de o surprinzatoare perfectie. Asfel amintim principalele teme lirice eminesciene cum ar fi problema sociala (Imparat si Proletar),demiurgul cosmogonic (Rugaiunea unui dac , Scrisoarea I ) , Hyperion (Luceafarul) , intrebarea metafizica in Memento Mori, Christos in poezia lui Eminescu,figurile Divinului in Scrisoarea I ) oprindu-se asupra preaslavirii Timpului,Timpul-Demiurg , responsabil al dramei existentiale , si Absolutul inteles ca Eternitate , devenirea ca structura a Timpului ,Poezia biruind Timpul si poetul-profet , fiind prezent sentimentul duratei si ambivalenta timpului psihologic, evaziunea din Timp si unitatea cosmica , precum si dragostea ca o c hemare a Absolutului.

Optimismul viziunilor platonice de la inceputurile creatiei eminesciene si pesimismul shopenhauarian din c reatile de maturitate se contopesc in mesajul final al operei sale , dovada a constiintei tragice a experientei intr-un univers in care zeii s-au refugiat in nefiinta.Cheia cu care am putea descifra ”enigma” lui Eminescu ar putea sta chiar in acea ”coexistenta a contrariilor”: faptul ca acest ”pesimist” in filozofia sa teoretica era atat de ”optimist” cand interpreta istoria si politica romaneasca.Poate ca aceasta ”coexistenta a contrariilor” era ceruta chiar de structura ”omului universal”, asa cum tindea sa-l intrupeze geniul lui Eminescu.

Trec epoci si milenii , vor trece timpurile noastre de nelinisti,dispretuire,cruzime si nebunieputinurile acestei lumi e vor schimba insa cuvintele marelui scriitor vor ramane vesnice.
Ma inchin in fata tainei care a fost Eminescu ,acel Luceafar care nicaieri nu mai luceste pe umerii colinelor noastre , in clanul apelor noastre ,deasupra codrilor nostrii.

Imi plec genunchi in fata celui care a trait mai mult decat noi , care a suferit mai mult decat noi , care si acum e mai viu decat noi datorita poeziei ,alunecarea spre neobisnuit si inefabil ,tensiunea launtrica a fiintei ,care invinge Timpul, caci , spune Octavian Goga in Precursorii :
” Adevaratele poezii incep acolo unde se sfarsesc pe hartie”
Poezia eminesciana a devenit pentru noi, romanii , profesorul nostru de frumos , iubire , dor , superb , sublim , patima , etern , regasindu-ne in poet cele mai alese inzestrari. Deasupra tuturor ...in veci nemuritor , Eminescu are portretul inscris in”ramele vesniciei”.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.