Dati-mi un trup,voi muntilor de Lucian Blaga

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Dati-mi un trup,voi muntilor de Lucian Blaga

Proiectia enorma a eului liric transforma mersul poetului printre astri intr-un dans cosmic, dionisiac: "Prin cosmos/ auzi-s-ar atunci maretii mei pasi/ si-as apare navalnic si liber/ cum sunt,/ pamantule sfant." Omul cosmic dobandeste o maretie titanica, repetand intruparile mitologice ale unui panteism planetar si depasind conditia efemera " corpului muritor; prin iubire, extinsa la dimensiuni astrale, comuniunea cu universul e totala, figurata prin hiperbole si simboluri memorabile:

"Cand as iubi,/ mi-as intinde spre cer toate marile/ ca niste vanjoase, salbatice brate fierbinti,/ spre cer/ sa-1 cuprind, mijlocul sa-i frang,/ sa-i sarut sclipitoarele stele." Iubirea, sentiment de profunda contopire cu neptunicul si uranicul, reprezinta, pentru acest homo cosmicus, energia primara a universului.
Sentimentele antinomice ale acestui trup extins la dimensiuni cosmice au si potentialul unor scenarii terifiante:

"Cand as uri,/ as zdrobi sub picioarele mele de stanca/ bieti sori/ calatori/ si poate-as zambi." Iubirea si ura, sentimente contrare, cu efecte sublime sau devastatoare, transfigureaza binele si raul ca dimensiuni antitetice ale oricarei geneze, poetul aparand, in proiectia sa expresionista, intr-o ipostaza demiurgica, repede infranta, in finalul poeziei, de realitatea fiintei efemere a omului: "Dar numai pe tine te am, trecatorul meu trup.

" Versul nud, fara extensii figurate, incepand cu o conjunctie adversativa, neinsemnata, care frange marele elan dionisiac, inchide brusc poezia, spatiul iluziilor celui care sufera la nesfarsit consecintele caderii ingerilor damnati, inchis in singuratatea trupului sau degradabil, lipsita de imortalitate.
« mai multe referate din Astronomie