Danila Prepeleac

2x puncte

categorie: Romana

nota: 7.58

nivel: Gimnaziu

Opera lui Creangă s-a implantat în literatura română ca unul dintre cele mai rezistente momentele prozei noastre artistice, tocmai pentru că a incorporat în ea sensul vieții și al valorilor durabile. El a dat o operă rapsodică reprezentativă, în care se manifestă nu numai ca un confrate genial al povestitorilor populari, ci și ca un scriitor cult, care a observat atent realitățile lumii sale.
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Danila Prepeleac

Opera lui Creangă s-a implantat în literatura română ca unul dintre cele mai rezistente momentele prozei noastre artistice, tocmai pentru că a incorporat în ea sensul vieții și al valorilor durabile. El a dat o operă rapsodică reprezentativă, în care se manifestă nu numai ca un confrate genial al povestitorilor populari, ci și ca un scriitor cult, care a observat atent realitățile lumii sale.

..............................................

Elementele stabile, constante din basmul popular se regăsesc și în această operă a lui Creangă .Astfel, personajele sunt Dănilă și dracul, ca personaje principale, fratele lui Dănilă, ca personaj secundar. Nu apare Făt-Frumos, funcțiile lui fiind preluate de Dănilă, un erou autohton, un fel de fiu de oameni săraci. Nu apare împăratul, și nici personajul feminin ca obiect al căutării, eroul fiind deja căsătorit. Așadar, statutul personajului principal dă încă de la început o altă finalitate acțiunii.

Dănilă ilustrează tema prostiei absolute, „temă copios tratată la multe neamuri ”(Al.Dima).El apare in două ipostaze autentice: prostul și istețul, ambele ilustrând in fond lupta cu prostia. Dănilă este în prima parte un exemplar tipic al prostiei omenești, în a doua, dimpotrivă, un reprezentant biruitor al istețimii; in cea dintâi un păcălit ,în cea de a doua un Păcală. Contrastul este cu atât mai izbitor cu cât prostia i se manifestă față de semeni, pe plan uman deci, pe când istețimea apare acolo unde ne așteptăm mai puțin, în spațiul stăpânit de forțele malefice.

Prostia lui este evidențiată prin schimburile dezavantajoase, care iau o formă regresivă descendentă și duc la pierderea integrală a obiectului comercializat, vădind o prostie desăvârșită. Aceiași prostie este ilustrată și prin alte două acțiuni: distrugerea carului și omorârea boilor fratelui, apoi pierderea toporului.

În prima parte, Creangă atenuează prin sclipiri ale conștiinței prostia eroului său, el recunoscându-și greșelile, ca prima etapă a îndreptării. La sfârșitul trocurilor păguboase, Dănilă exclamă: „…dintr-o pereche de boi am rămas cu o pungă goală! Parcă dracul mi-a luat mințile!”. După ce povestește înciudat fratelui său isprăvile, adaugă: ”Apoi dă, bădiță, până aici toate au fost cum au fost, dar de acu am prin eu la minte. Numai ce folos: când îi minte, nu-i ce vinde!”, pentru a relua însă seria faptelor nătânge.

Partea a doua a basmului se încadrează în ciclul „omului viteaz”. În cursul celor șase probe, forța fizică este înlocuită cu istețimea.
„Prostia și istețimea nu sunt pentru mentalitatea populară categorii populare absolut contradictorii, ci extreme ce se ating, putându-se adăposti sub acoperământul aceluiași eu sufletesc”, afirmă Al. Dima. Astfel, întreaga poveste poate fi o reprezentare a acestei idei.

Personajul Dănilă Prepeleac poate fi considerat Prâslea ascuns la început, dar evident apoi prin modul în care el reușește. Drumul pe care îl parcurge e unul inițiatic, dar în măsura în care eroul experimentează, probează prostia pentru a-i cunoaște consecințele, după care trece la dovedirea avantajelor istețimii. Este vorba de inițierea într-un raționament sănătos, eliberarea de prostie.

Faptul că eroul este deja căsătorit poate semnifica faptul că rostul omului nu stă doar în a avea o familie, ci în a te pricepe sau întreține.

Dracii sunt singurele personaje care țin de sfera fabulosului. Aceștia reprezintă forța cu care se confruntă Dănilă, însă imaginea lor este una umanizată prin modul de a raționa, prin gesturi, prin limbaj. Deși au forțe supranaturale, ei sunt niște ființe cu slabe însușiri mentale, fricoși, lași. Astfel, fabulosul este adus într-un spațiu rural, prin aceasta autorul realizând un spectacol comic deosebit, o stare de voie bună incontestabilă. Prin ei, Dănilă înfruntă o altă forță, prostia – pe care și-o conștientizează și pe care o transformă în istețime.

În ceea ce privește formulele de basm, ele, se regăsesc într-un grad mai mare sau mai mic, adesea cu un conținut schimbat, sub pecetea stilului inconfundabil al scriitorului.

Formula inițială („Erau odată într-un sat doi frați și amândoi însurați…”) preia aproape toate elementele formulei basmului popular. Astfel, se precizează existența eroilor (scriitorul preferând imperfectul perfectului compus pentru a proiecta întâmplările într-un trecut care nu s-a încheiat), se delimitează spațiul („într-un sat”) proiectat într-un timp arhaic, nedeterminat („odată”). Frații erau „amândoi însurați”, astfel încât se exclude călătoria pentru căutarea cei sortite, ca ,de altfel, și finalul nupțial. Formulele mediane au o pondere redusă și un conținut diferit.

Formula finală nu conține acea frază rimată prin care se subliniază caracterul ficțional al faptelor. Experiența lui Dănilă nu vizează o finalitate erotică, ci depășirea prostiei, a sărăciei. Astfel, finalul marchează dobândirea istețimii și totodată a prosperității.

Probele prin care trece protagonistul sunt menite ca și pentru eroul popular, să dovedească însușirile acestuia, în cazul nostru istețimea secondată de vicleșug. Ele încep în momentul când un drac îi spune lui Dănilă că Scaraoschi „vrea mai întâi să ne încercăm puterile ș-apoi să iei bani”. Probele sunt diferite de cele standard, mai ales prin modul în care Dănilă reușește să le depășească de fiecare dată, fără vreo putere supranaturală și fără intervenția altor ființe supranaturale cum se întâmplă în Povestea lui Harap-Alb.

În basmul popular, călătoria, drumul este ales de Făt-Frumos sau de împărat, aici însă fratele este cel care îl îndeamnă să plece la târg pentru o mai potrivită gospodărire a lui Dănilă. Nu este un drum spre tărâmul celălalt și nici cel specific eroului din popor. Finalitatea drumului este practică și când merge la târg, în pădure după lemne, și când fuge cu iapa la iazul din pădure.
Drumurile pe care în basmul popular le făceau frații lui Prâslea, de pildă, sunt parcurse tot de erou cu scopul de a dovedi propria-i prostie sau istețime.

Cele două planuri – real și fantastic – țin pe de o parte de existența celor două tărâmuri, pe de altă parte de confruntarea cu ființele supranaturale: dracii. În basmul lui Creangă, cele două tărâmuri nu sunt separate, ci tărâmul „celălalt” este integrat tărâmului uman, având o configurație realistă. Tărâmul „celălalt” este „găzduit” într-un iaz ce se află în pădure. Predomină, așadar, planul real, susținut de mai multe elemente: umanitatea eroului, umanizarea dracilor, limbajul, structura socială (bogat/sărac), preexistența statutului de căsătorit al eroului. De aceea se vorbește la Creangă de o umanizare a fantasticului în basme.

Ca în basmul popular, există și în Dănilă Prepeleac cifra simbolică trei sau multiplu de trei: trei plecări în pădure, șase probe, înconjurarea de trei ori.

Sunt indirect ajutoare viclenia, iepurele, ursul, copiii săi, deoarece decizia de a interveni în favoarea eroului nu le aparține. Doar printr-un concurs de împrejurări, aceștia ajung să se comporte ca niște ajutoare. El nu le convinge, ci le provoacă prin prostia dracilor.
Chiar dacă preia anumite motive, teme sau formule folclorice, Creangă se desprinde spațiul folcloric prin originalitatea scrisului său.
Astfel, estomparea epicului prin folosirea dialogului și a monologului interior ține modalitatea artistică a povestitorului de a-și puncta narațiunea, de a crea adevărate scene, greu de reprodus.
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.