Cursuri Contabilitate financiara

7x puncte

categorie: Economie

nota: 8.31

nivel: Facultate

Cursul 1

I. Organizarea contabilităţii financiare

I.1. Caracteristici

Contabilitatea financiară are ca obiect înregistrarea tuturor operaţiilor şi tranzacţiilor care afectează patrimoniul agenţilor economici, măsurarea variaţiilor la care acesta este supus, calcularea şi explicarea rezultatelor fin[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Cursuri Contabilitate financiara

Cursul 1

I. Organizarea contabilităţii financiare

I.1. Caracteristici

Contabilitatea financiară are ca obiect înregistrarea tuturor operaţiilor şi tranzacţiilor care afectează patrimoniul agenţilor economici, măsurarea variaţiilor la care acesta este supus, calcularea şi explicarea rezultatelor financiare, întocmirea situaţiei financiare de sinteză, documente care trebuie să asigure mediului exterior imaginea fidelă şi retrospectivă a situaţiei întreprinderii.
Reflectând relaţiile de schimb ale întreprinderii cu mediul exterior, contabilitatea financiară trebuie organizată pe bază de norme unitare pentru a asigura informaţiile necesare tuturor utilizatorilor cum sunt clienţii, furnizorii, asociaţii, băncile, statul, şi să permită comparabilitatea indicatorilor gestiunii economico-financiare între diferite unităţi.
Pentru relaţia cu statul contabilitatea financiară costituie suportul pe baza căruia se evaluează şi se stabilesc obligaţiile financiare şi sarcinile sociale.
Contabilitatea financiară se caracterizează prin:
- este organizată pe bază de norme unitare şi obligatorii pentru toate unităţile patrimoniale având la bază planul general de conturi
- evidenţiază patrimoniul unităţilor şi rezultatele financiare, urmărind în final stabilirea conturilor anuale necesare întocmirii documentelor de sinteză
- prezintă patrimoniul pe structuri globale
Fiind o structură importantă a contabilităţii de ansamblu a întreprinderii, are anumite limite:
- asigură compararea în timp şi spaţiu a rezultatului global al unei unităţi faţă de alta
- nu permite evidenţierea contribuţiei fiecărui sector, produs, lucrare, serviciu
Aceste limite sunt suplinite de cel de-al doilea circuit al contabilităţii: contabilitatea de gestiune.
Funcţiile principale:
a) de înregistrare completă a tranzacţiilor întreprinderii în scopul determinării periodice a situaţiei patrimoniale şi a rezultatului global
b) de comunicare externă în relaţiile cu terţii, instituţii publice şi diverşi utilizatori de informaţii
c) de instrument de gestiune
d) de informare sau de furnizare a informaţiilor necesare realizării de analize economico-financiare precum şi sinteze macro-economice






I.2. Organizarea contabilităţii agenţilor economici

Contabilitatea financiară se organizează la nivelul unităţilor patrimoniale - regii autonome, companii naţionale, societăţi agricole, asociaţii cooperative, asociaţii de asigurări şi reasigurări.
Contabilitatea financiară se organizează la sucursale şi alte unităţi fără persoană juridică cu sediul în străinătate dar care aparţin persoanelor juridice din România.
Contabilitatea financiară trebuie organizată şi de către persoanele fizice care au calitatea de comerciant, prestează activităţi independente sau execută în mod obişnuit activităţi economice.
Normele juridice care reglementează organizarea contabilităţii agenţilor economici:
● legea contabilităţii 82/1991 republicată
● reglementările de aplicare a legii contabilităţii (ordinul 306)
● ordinul 94/2001
● standardele internaţionale de contabilitate eliberate de Comitetul internaţional de contabilitate
Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională.
Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională, cât şi în valută.
Pentru necesităţi proprii de informare, persoanele juridice pot opta pentru întocmirea situaţiei financiare pentru o monedă stabilă.
Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine administratorului sau altei persoane juridice.
La baza organizării contabilităţii financiare a agenţilor economici trebuie avute în vedere principiile:
- continuitatea activităţii - presupune că persoana juridică îşi continuă în mod normal activitatea într-un viitor previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activităţii
- permanenţa metodelor - presupune continuitatea aplicării aceloraşi reguli şi norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor de activ şi de pasiv precum şi a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile
- prudenţa - presupune că valoarea oricărui element va fi determinată ţinându-se cont de aspectele:
1. se vor lua în considerare numai profiturile recunoscute până la data încheierii rezultatului financiar;
2. se va ţine seama de toate obligaţiile previzibile şi pierderile potenţiale care au luat naştere în cursul exerciţiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exerciţiu anterior chiar dacă acestea apar între data încheierii exerciţiului şi cea a întocmirii bilanţului
- independenţa exerciţiului financiar - presupune luarea în considerare a tuturor veniturilor şi cheltuielilor corespunzătoare exerciţiului financiar pentru care se face raportarea fără a se ţine seama de data încasării sumelor sau a efectuării plăţilor
- evaluarea separată a elementelor de activ şi de pasiv - presupune ca la stabilirea valorii totale corespunzătoare unei poziţii în bilanţ să se determine separat valoarea aferentă fiecărui element invidual de activ sau de pasiv
- intangibilitatea - constă în faptul că bilanţul de deschidere al unui exerciţiu trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului precedent
- necompensarea - presupune că valoarea elementelor ce reprezintă active nu pot fi compensate cu valoarea elementelor ce reprezintă pasive, cu excepţia compensărilor între active şi pasive permise de reglementările legale
Toate aceste convenţii şi principii intră în organizarea contabilităţii, împreună cu factorii principali şi specifici care influenţează maniera de organizare a contabilităţii.
Principalii factori de care trebuie să se ţină seama la organizarea contabilităţii sunt:
- forma de proprietate (privată, publică, cooperatistă)
- forma juridică de constituire a unităţii patrimoniale (regii autonome, societăţi comerciale, etc)
- mărimea unităţii patrimoniale care este avută în vedere astfel încât să simplifice procedurile şi să limiteze costul pentru realizarea contabilităţii, mai ales la întreprinderile mici; astfel întreprinderile sunt grupate în trei categorii: mari, mici şi mijlocii, microîntreprinderi
Îndrumarea metodologică pentru organizarea contabilităţii agenţilor economici revine Ministerului Finanţelor Publice, Colegiului consultativ al contabilităţii de pe lângă minister, precum şi altor organisme profesionale (Corpul experţilor contabili şi contabililor autorizaţi din România).

I.3. Organizarea şi conducerea contabilităţii unităţilor patrimoniale

Persoanele juridice organizează şi conduc contabilitatea de regulă în compartimente distincte conduse de directorul economic, contabilul şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare şi răspund, împreună cu personalul din subordine de organizarea şi conducerea contabilităţii conform normelor legale. Totodată contabilitatea poate fi organizată şi condusă, pe bază de contracte de prestări de servicii, şi de persoane juridice autorizate sau de persoane fizice care au calitatea de expert contabil sau contabil autorizat.
Pentru persoanele juridice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte şi care nu au personal calificat încadrat sau contracte de prestări servicii încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate, Ministerul Finanţelor Publice stabileşte, în funcţie de evoluţia inflaţiei şi de dezvoltarea profesiei, limite valorice privind nivelul cifrei de afaceri de la care există obligaţia de a încheia contracte pentru întocmirea situaţiei financiare anuale numai de către persoane fizice sau juridice calificate autorizate.
Persoanele care răspund de organizarea şi conducerea contabilităţii trebuie să asigure condiţii necesare pentru:
- întocmirea documentelor justificative privind operaţiunile economice;
- organizarea şi conducerea corectă şi la zi a contabilităţii;
- organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi pasiv;
- respectarea regulilor de întocmire a situaţiei financiare anuale şi depunerea la termen a acestora la organele în drept;
- păstrarea documentelor justificative, a registrelor şi situaţiei financiare anuale;
- organizarea contabilităţii de gestiune adaptate la specificul activităţii persoanelor juridice.

I.4. Mijloace de organizare a contabilităţii financiare

Modul de organizare a contabilităţii presupune stabilirea şi utilizarea anumitor mijloace ca: documentele justificative, planul de conturi, registrele contabile, forma de contabilitate.
a) Documentele justificative
Potrivit prevederilor legale privind întocmirea şi utilizarea formularelor comune sau cu regim special utilizate în activitatea financiar-contabilă, orice acţiune economică efectuată se consemnează într-un document care stă la baza înregistrării în contabilitate, dobândind calitatea de document justificativ.
Documentele justificative se păstrează timp de 10 ani în arhivă, cu excepţia statelor de salarii care se păstrează 50 de ani. Registrele de contabilitate şi documentele justificative se păstrează în arhivă în forma lor originală, grupate în funcţie de natura operaţiunilor şi în ordine cronologică în cadrul exerciţiului financiar la care acestea se referă. Arhivarea documentelor contabile trebuie să asigure păstrarea şi consultarea documentelor în termenele prevăzute de lege. În caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile, se vor lua măsuri de reconstituire a lor în termen de maxim 30 de zile de le constatare, ele purtând menţiunea ,,Reconstituit".
b) Planul de conturi general este conceput pe sistemul zecimal şi pentru organizarea contabilităţii în dublu circuit astfel:
- pentru circuitul contabilităţii financiare se utilizează clasele de conturi de la 1 la 7 numite ,,Conturi de bilanţ", prin care se înregistrează existenţa şi mişcarea elementelor patrimoniale şi se realizează întocmirea situaţiei financiare de sinteză; şi clasa 8 - ,,Conturi specifice", prin care se înregistrează operaţiuni extrapatrimoniale;
- pentru circuitul contabilităţii de gestiune se utilizează conturile din clasa 9 - ,,Conturi interne de gestiune", cu ajutorul cărora se înregistrează decontările interne privind cheltuielile, producţia, etc
c) Registrele contabile obligatorii sunt:
- registrul jurnal
- registrul inventar
- Cartea mare
Registrul jurnal reprezintă documentul obligatoriu de înregistrare cronologică a documentelor justificative servind ca probă în litigii şi organelor fiscale. Este supus şnuruirii, parafării şi înregistrării la organele fiscale teritoriale. Persoanele fizice autorizate şi asociaţiile familiale, în locul registrului jurnal, folosesc registrul jurnal de încasări şi plăţi.
Registrul inventar este documentul contabil obligatoriu de înregistrare anuală grupată a rezultatelor inventarierii patrimoniului, precum şi a conţinutului fiecărui post de bilanţ pe baza datelor cuprinse în procesele verbale de inventariere şi în bilanţul anual.
Cartea mare este registrul pentru evidenţa sistematică a operaţiunilor economico-financiare şi serveşte la stabilirea rulajelor lunare şi a soldurilor pe fiecare cont sintetic şi analitic
d) Forma de contabilitate reprezintă modul de organizare a ciclului contabil de înregistrare şi prelucrare a datelor. Cele mai utilizate forme de contabilitate în România sunt:
- forma maestru-şah - constă în dezvoltarea pe conturi corespondente atât a rulajului debitor, cât şi a celui creditor a conturilor sintetice. Jurnalul de înregistrare se foloseşte pentru înscrierea în ordine cronologică a notelor de contabilitate sau a documentelor pe care s-a făcut contarea/scrierea formulei contabile a operaţiilor economice.
- forma de contabilitate pe jurnale - constă în folosirea jurnalelor multiple care servesc la înregistrarea cronologică a operaţiilor economice dintr-o lună
- forma informatică de contabilitate - presupune adaptarea celorlalte forme de contabilitate la utilizarea tehnicii electronice de calcul. Datele din formulele contabile sunt introduse în calculator şi stau la baza întregului sistem de stocare şi prelucrare a datelor şi se editează jurnalele de înregistrare, Cartea mare şi balanţa de verificare lunară.





















Cursul 2

II. Contabilitatea gestiunii capitalurilor

II.1. Conţinutul şi structura capitalului

Conceptul de capital trebuie utilizat de către societăţi comerciale, având la bază necesităţile utilizatorilor situaţiilor financiare. În cazul în care utilizatorii sunt preocupaţi de menţinerea capitalului nominal investit se adoptă conceptul financiar al capitalului, iar dacă aceştia sunt preocupaţi de capacitatea de exploatare a societăţii se adoptă conceptul fizic al capitalului.
Capitalul unei entităţi patrimoniale din orice ramură de activitate poate fi privit sub 2 aspecte:
- ca factor de producţie
- ca aporturi ale proprietarilor acesteia
Ca factor de producţie, capitalul reprezintă ansamblul bunurilor aflate la dispoziţia unei entităţi (unităţi patrimoniale) folosite pentru obţinerea altor bunuri şi servicii destinate vânzării sau consumului propriu.
Ca aporturi ale proprietarilor entităţii, capitalul se înscrie în pasivul bilanţului, având un rol important în formarea şi dezvoltarea structurii financiare a întreprinderii, astfel capitalul trebuie să reprezinte sursa cea mai importantă de finanţare a activităţii unei întreprinderi.
Finanţarea se efectuează din capital care se procură din 2 surse:
- surse din interiorul întreprinderii
- surse din exterior
Sursele interne de procurare a capitalului sunt:
- la înfiinţare - capitalul este procurat prin aportul în numerar sau în natură al acţionarilor/asociaţilor în funcţie de forma juridică a societăţii
- la întreprinderea în funcţiune - sursele se referă la rezerve profit
Sursele externe se referă la diverse împrumuturi.
A P
Active imobilizate Capital permanent
Active circulante Datorii curente (<1an)
Conturi de regularizare Conturi de regularizare

Capitalul permanent capitaluri proprii
datorii pe termen mediu şi lung
Structura capitalului permanent se prezintă astfel:
1. Capital propriu
- capital propriu-zis
- prime legate de capital
- rezerve din reevaluare
- rezerve
- rezultatul reportat
- rezultatul exerciţiului
- subvenţii pentru investiţii
2. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
- provizioane pentru riscuri
- provizioane pentru cheltuieli
3. Datorii pe termen mediu şi lung (>1an)
- împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni
- credite bancare pe termen mediu şi lung
- datorii ce privesc imobilizările financiare
Capitalul propriu-zis
Capitalul este reprezentat de capitalul societăţii, patrimoniul regiei sau patrimoniul public în funcţie de forma juridică a unităţii patrimoniale.
Capitalul social subscris şi vărsat se înregistrează distinct în contabilitate pe baza actelor de constituire a persoanelor juridice şi a documentelor justificative privind vărsămintele de capital. Acesta este constituit la înfiinţarea societăţii şi reprezintă aportul investitorilor pentru formarea resurselor financiare ale societăţii.
Primele legate de capital (de emisiune, de fuziune, de aport şi de conversie a obligaţiunilor în acţiuni) reprezintă excedentul dintre valoarea de emisiune şi valoarea nominală a acţiunilor sau a părţilor sociale.
Rezervele din reevaluare reprezintă plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizărilor corporale şi trebuie prezentate în bilanţ într-un subpost separat.
Rezervele sunt:
- rezerve legale - constituite anual din profitul persoanelor juridice în cotele şi limitele prevăzute de lege
- rezerve statutare - constituite anual din profitul net conform prevederilor din statutul acesteia
- rezerve pentru acţiuni proprii - constituite din profitul net pentru susţinerea valorii de piaţă a acţiunilor proprii cotate la bursă
- alte reserve - pot fi constituite facultativ din profitul net pentru acoperirea pierderilor contabile sau pentru alte scopuri conform hotărârii AGA
Rezultatul reportat reprezintă profitul sau pierderea exerciţiului anterior a cărui afectare (repartizare sau acoperire) a fost amânată de către AGA şi care va afecta rezultatul exerciţiului curent.
Rezultatul exerciţiului reprezintă diferenţa dintre venituri şi cheltuieli în situaţia în care veniturile  cheltuielile profit, iar în situaţia inversă pierderi.
Subvenţiile pentru investiţii
În categoria subvenţiilor se cuprind:
- subvenţiile aferente activelor (pentru investiţii)
- subvenţiile aferente veniturilor
Subvenţiile pentru investiţii pot fi primite de la guvern, agenţii guvernamentale şi alte instituţii similare naţionale şi internaţionale.
Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli se constituie pentru elemente cum sunt:
- litigiile, amenzile, penalităţile, daunele şi alte datorii incerte
- cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanţie acordată clienţilor
- alte provizioane
Un provizion pentru riscuri şi cheltuieli va fi înregistrat în contabilitate dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile:
a) există o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior
b) este probabilă efectuarea unor plăţi pentru onorarea obligaţiei respective
c) suma poate fi estimată
Datoriile pe termen mediu şi lung reprezintă resursele străine aparţinând întreprinderii pe o perioadă mai mare de 1 an.

II.2. Organizarea contabilităţii capitalurilor

1. Obiectivele şi factorii organizării contabilităţii capitalurilor
Obiectivul fundamental al contabilităţii capitalurilor îl reprezintă evidenţa mărimii şi mişcării acestora. Pornind de la acest obiectiv se desprind câteva obiective concrete:
- stabilirea corectă a mărimii capitalurilor
- evidenţierea corectă a capitalurilor pe bază de documente legal întocmite
- conducerea curentă a evidenţei operative a capitalurilor
- delimitarea obligaţiilor unităţii în ceea ce priveşte aportul la capitalul social
- valorificarea eficientă a capitalului prin plasamente rentabile
- conservarea şi dezvoltarea capitalurilor proprii, urmărind prin aceasta realizarea autonomiei financiare şi întărirea poziţiei financiare a întreprinderii
La organizarea contabilităţii capitalurilor trebuie avuţi în vedere şi câţiva factori specifici:
 tipul unităţii patrimoniale (societate comercială, regie autonomă, asociaţie, etc)
 forma de organizare juridică a unităţii patrimoniale (S.A., S.R.L., etc)
 compoziţia şi structura capitalului (în numerar, în natură)
 provenienţa capitalului (autohton - în lei, din străinătate - în valută)

2. Documentele justificative şi evidenţa operativă a capitalurilor
Baza juridică a organizării contabilităţii capitalurilor o constituie documentaţia de înfiinţare a unităţii comerciale care este alcătuită din:
- statutul societăţii şi contractul de societate sau actul constitutiv, prin care este stabilit modul de organizare şi funcţionare a societăţii
- sentinţa de autorizare emisă de instanţa judecătorească
- codul unic de înregistrare la Registrul Comerţului, fiind documentul ce atestă înfiinţarea societăţii comerciale şi existenţa sa ca persoană juridică
- prospectul de emisiune pentru societăţile constituite din iniţiativa unor membri fondatori pe baza subscripţiei publice de acţiuni
- declaraţia de subscriere semnată de persoanele care acceptă să participe la constituirea capitalului social
Evidenţa operativă a asociaţilor/acţionarilor societăţii comerciale se realizează cu ajutorul registrului asociaţilor/acţionarilor. În acest registru se ţine evidenţa nominală pe fiecare asociat/acţionar cu numărul de acţiuni sau părţi sociale subscrise şi valoarea nominală a acestora, vărsămintele efectuate la capitalul subscris, precum şi menţiuni speciale privind cesionarea acţiunilor/părţilor sociale.

3. Conturile utilizate în organizarea contabilităţii capitalurilor
Sunt folosite conturile din Clasa I - ,,Conturi de capitaluri" - organizată în următoarele grupe:
10 - ,,Capital şi rezerve"
11 - ,,Rezultatul reportat"
12 - ,,Rezultatul exerciţiului"
13 - ,,Subvenţii pentru investiţii"
15 - ,,Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli"
16 - ,,Împrumuturi şi datorii asimilate"
Aceste conturi, în corelaţie cu conturile corespondente operaţiunilor, vor fi utilizate pentru realizarea ciclului contabil de prelucrare a datelor în funcţie de forma de contabilitate pe care a adoptat-o întreprinderea.

II.3. Contabilitatea constituirii capitalurilor proprii

1. Contabilitatea constituirii capitalurilor
Contabilitatea capitalurilor se conduce cu ajutorul contului 101 - ,,Capital"; cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa capitalului subscris şi vărsat în natură şi/sau numerar de către acţionarii/asociaţii unei societăţi, precum şi evidenţa majorării sau reducerii capitalului.
Contul 101 (P)
În credit se înregistrează:
- capitalul subscris în natură şi/sau numerar, capitalul majorat prin subscripţie sau emisiune de noi acţiuni, precum şi capitalul preluat în urma operaţiei de fuziune prin absorbţie cu alte persoane juridice prin debitul contului 456
- rezervele destinate majorării capitalului prin debitul contului 106
- primele legate de capital încorporate în acesta prin debitul contului 104
În debit se înregistrează:
- capitalul retras de acţionari/asociaţi, precum şi capitalul lichidat cu ocazia fuziunii sau lichidării prin creditul contului 456
- pierderile realizate în exerciţiile precedente care reduc capitalul prin creditul contului 117
- reducerea capitalului ca urmare a anulării acţiunilor proprii răscumpărate prin creditul contului 502
Soldul contului reprezintă capitalul subscris vărsat sau nevărsat.
% = 101 101 = %
456 456
106 117
104 502
502 = 5121 1012 = 502

Contul 101 se dezvoltă în următoarele conturi sintetice de gradul II operaţionale:
1011 - ,,Capital subscris nevărsat"
1012 - ,,Capital subscris vărsat"
1015 - ,,Patrimoniul regiei"
1016 - ,,Patrimoniul public"
Schema generală de înregistrare a operaţiilor privind constituirea capitalului este următoarea:
1. SUBSCRIEREA CAPITALULUI
4561 = 1011 valoarea aporturilor (în natură şi/sau numerar)
(pe baza actului constitutiv)
2. VĂRSAREA sau DEPUNEREA APORTURILOR
% = 4561
20.,21., 30.,37.
5121,5311
3. REALIZAREA EFECTIVĂ A CAPITALULUI
1011 = 1012 valoarea aportului vărsat/depus

Constituirea capitalului la societăţi de persoane şi capital (S.R.L.)
1. Schema generală
2. Operaţii de constituire pentru cazul dificultăţilor în realizarea aportului la capitalul subscris
Constituirea capitalului poate să întâmpine dificultăţi datorită faptului că unii acţionari/asociaţi nu respectă termenul de depunere a capitalului, alţii nu depun integral capitalul subscris, iar alţii nu îl depun în totalitate. Pentru a urmări şi soluţiona în contabilitate relaţia societăţii cu
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Economie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.