Culte si cultura - eseu

3x puncte

categorie: Religie

nota: 7.93

nivel: Liceu

Este Dumnezeul meu o persoană?
Chiar dacă această presupusă Persoană ar beneficia de veșnicie ca atribut al vieții, al existenței Sale nu intră în concepția (a nu se confunda cu capacitatea de înțelegere) mea. Admit mai degrabă un Dumnezeu ciclic, nu veșnic, ceva ce aduce cu cosmosul actul în expansiune, dar care va sfârși în gaura neagră din care s-a născut, spre a se renaște ca Brahma. DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Culte si cultura - eseu

Este Dumnezeul meu o persoană?
Chiar dacă această presupusă Persoană ar beneficia de veșnicie ca atribut al vieții, al existenței Sale nu intră în concepția (a nu se confunda cu capacitatea de înțelegere) mea. Admit mai degrabă un Dumnezeu ciclic, nu veșnic, ceva ce aduce cu cosmosul actul în expansiune, dar care va sfârși în gaura neagră din care s-a născut, spre a se renaște ca Brahma.
Sunt botezat Ortodox, dar am făcut școala la o instituție Catolică, iar adolescența am petrecut-o într-un mediu Protestant.

Probabil sunt un eretic deoarece refuz indulgențele papale sau binecuvântarea de dezlegare oferită de preoții Ortodocși. Dacă mă căiesc sau nu după „păcate” săvârșite cu sau fără discernământ, este o problemă între mine și Dumnezeul care se află în mine. Etica mea conține cele 10 porunci dictate de Dumnezeu lui Miose, un evreu considerat azi necredincios fiindcă urmașii săi nu acceptă pe Iisus drept Mesia, fiul lui Dumnezeu. Oare aceasta o fi cauza că preoții ignoră în viața de zi cu zi cele 10 porunci ?. Mă îndoiesc că Harul conferit de Hirotonisire se menține dacă persoana care l-a căpătat greșește (păcătuiește) des. Dacă greșesc în această presupunere lămuriți vă rog masele de enoriași să facă ce face popa, căci face ce face sub binecuvântarea Harului de care dispune. Probabil din această cauză preoții „cântă” Sfânta Evanghelie, să nu se poată înțelege ce spune. Oare a auzit cineva ce spune popa?

După o introducere lungă și plictisitoare voi trece, în sfârșit la tema referatului.

Ce au Cultele cu Cultura ?
Multe! Din păcate foarte multe dar aproape total ignorate.
În primi 7 ani (de acasă) care prin DECRET au devenit 6, copilul este educat de părinți, dacă au timp pentru el. Educația primită este calitativ legată de mediul social în care trăiesc părinții, invers proporțional cu venitul lor
În familiile sărace copii sunt crescuți în nevoi, deseori învață și ce este foamea. Cu toate acestea capătă o etică sănătoasă, în spiritul celor 10 porunci. Este adevărat că marea pacoste moștenită din moși strămoși „capra vecinului” deformează puțin educația. Ce fac preoții pentru a o corecta?

În familiile înstărite educația este înlocuită de satisfacerea tuturor dorințelor copilului. Părinții nu au timp dar au bani să cumpere chiar luna de pe cer dacă odrasla o solicită. Este asta o educație? Eu cred că nu. Ce fac preoții pentru a o corecta? Cântă popește în biserică! Și copilul începe cu o țigară și termină cu droguri tari înainte de a termina gimnaziul.

De ce cântă oare popa și nu enoriașii săi?
Bisericile mai apusene (Catolice, Protestante) au orgi și bănci. Pe bănci se află cărți de cântece, iar pe coloanele bisericii tabele cu indicativul cântecului. Țața Floarea citește indicativul, caută cântecul în carte și contribuie efectiv la cor când orga dă tonul. Fiindcă știe să citească! Și preoții țin ca ea să nu uite ce a învățat în puținele clase primare absolvite.
Țața Parascheva (pe vremea tinereții mele parcă era Paraschiva), ortodoxă, nu știe să citească. Cântă popa pentru ea chiar și Sfânta Evanghelie. Cu ce rămâne ea din vizita la biserică: „Vai ce frumos a cântat preotul, și cât aur avea pe odăjdii”. Pentru asta a bătut kilometri ca să ajungă la biserică. Nici nu o interesează ce spune preotul, dar bârfește ce face popa.

Unde este aportul cultural cu care se mândresc bisericile apusene? În Tifenbronn, un sat din ținutul Stutgart cu mai puțin de 1000 familii catolice și protestante, sunt 2 biserici care, programat, țin loc de teatru, sală de concert și discotecă, o adevărată „întrecere socialistă” între preoți. Și biserica se umple indiferent de confesiunea enoriașilor. Satul are totuși și un „cămin cultural” cu o minunată sală de spectacole, și ea plină la toate manifestațiile.

Ar mai fi un aspect care blamează biserica și anume „bunătatea exagerată a Dumnezeului Ortodox. „Merge și așa” propovăduiesc preoții. Consecința, după inundații, armata și chiar biserica a sărit în ajutor, dar localnicii î-și domoleau necazul la cârciumă. În Banat enoriașii Catolici sau Protestanți, ghidați de predica: „Ajută-te singur ca să te ajute și Dumnezeu” erau de mult la lucru pentru înlăturarea urmărilor inundațiilor când „ajutoarele” au ajuns. Un mic detaliu cultural care justifică însă marea diferență dintre Ardeal și Țările Românești.

Dacă cablul de televiziune vă dă ocazia, urmăriți liturghiile duminicale date în direct de la diferite biserici apusene la care își dau concursul artiști din diferite sfere ale artei care ridică nivelul cultural al enoriașilor. Nu este de mirare că bisericile devin neîncăpătoare.
Unde este rolul cultural al Bisericii Ortodoxe ? Există oare în fapt ?

Nu sunt îndreptățit să critic. Dar am de la Dumnezeu „liberul arbitru” așa că pot exprima păreri.
Am căutat în dicționar ce înseamnă „ALILUIA”. O laudă Domnului, dacă este un răspuns la o interpelare a preotului. Miluiește este, potrivit dicționarului, o sintagmă ce nu pare de loc o invocare de laudă. Pare similară cu pomană,
obolul dat cerșetorilor. Cine este cerșetorul în Liturghiile Ortodoxe, preotul sau enoriașul? Sincer să fiu îmi este rușine de miluiala și pomenirile ce umplu liturghiile, slujbele religioase. De aceea nu intru în bisericile Ortodoxe decât spre a admira minunatele picturi murale. Cum aud cântecul popesc specific o iau însă la fugă. Probabil că cei care pot citi sfintele scripturi și o și fac nu mai sunt bine veniți în biserică. Păcat!

Și o ultimă observație, care ar ocupă mai degrabă primul loc în interpretarea culturală a cultelor:
Moise, revenit de pe muntele Sinai cu tabela celor 10 porunci, a distrus vițelul de aur la care populația începuse să se închine în timpul celor 4 ani de lipsă. În zilele noastre, aurul satanic a pătruns până și pe odăjdiile purtate de preoți. Dacă nu mă înșeală amintirea, Iisus purta zdrențe, punând aurul în vorbe. Pentru a obține odăjdii și mai aurite preoții nu se sfiiesc a face pact cu diavolul intrând în afaceri cu bunuri lumești.
« mai multe referate din Religie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.