Cruciada si captivitatea

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Cruciada si captivitatea

Marele eveniment cavaleresc din timpul domAZniei lui Richard a fost cruciada a treia, la care a luat parte impreuna cu Filip August. AnAZglia a fost prea putin interesata de primele doua cruciade. Plecasera multime de insi aventurosi, dar nici un suveran. In relatarile ecleziastice ale vremii se gasesc mentionati nenumarati englezi care, pentru ispasirea unei greseli, jurasera sa mearga in cruAZciada si care, in ultima clipa, reAZgreAZAZtand legamantul, il rascumparau cu o amenda.

Arhiepiscopul GifAZfard [2], dezlegand un penitent de legamantul sau de cruciat, adauga: "Sus-numitul John va trebui sa cheltuiasca, din propria sa avere, pentru a veni in ajutorul Tarii Sfinte suma de cinci silingi sterlini, atunci cand i se va cere din partea papei". Un cavaAZler, pentru un adulter comis cu sotia altui cavaler, se angaja sa trimita in Tara Sfanta un soldat pe cheltuiala sa si sa plateasca o suta de livre in caz de recidiva. Spre sfarsitul domniei lui Henric al II-lea, victoriile obtinute de Saladin [3], caderea regatului Ierusalimului, miscasera intr-atat crestiAZnatatea incat regele institui o importanta contributie, dijma lui Saladin, remarcabila pentru ca a fost priAZmul impozit direct care a grevat toate bunurile, moAZbile si imobile, si nu numai pamantul.

Dar impoAZzitul acesta era destinat mai curand pentru plata armatelor straine decat pentru trimiterea de englezi in Orient.
Henric al II-lea fagadui ca va pleca si el si patriarhul din Ierusalim ii aduse cu mare pompa cheile Sfantului Mormant, dar regele Henric nu s-a imbarcat niciodata si, cand Gerald de Wales ii reprosa lucrul acesta, el ii raspunse: "Clerul ne invita vitejeste sa ne expunem pericolului, caci el nu primeste nici o lovitura in lupte si nu poarta nici o sarcina pe care poate s-o evite". Entuziasmul si romantismul nu faceau parte din trasaAZtuAZrile lui Henric al II-lea. Dar Richard era o fire cu totul deosebita; indata ce primi mostenirea paterna, goli tezaurul, vandu cateva comitate si se imbarca.

IV. Richard si Filip August, prieteni in aparenta, rivali in fapt de cand Richard mostenise tronul tataAZlui sau, plecara impreuna spre IeruAZsalim; cand ajunAZsera in Sicilia, erau deja certati. Richard pierdu multa vreme asteptand mica flota pe care ar fi treAZbuit s-o echipeze pentru el Cele cinci porturi. (Cele cinci porturi: Hastings, Douvres, Sandwich, Hythe si Romney, jucau pentru marina acelasi rol ca feuAZdele cavalerilor pentru armata.

Regele acordase baronilor din Cele cinci porturi insemnate priviAZleAZgii, in schimbul carora ei trebuiau sa-i furnizeze corabii in timp de razAZboi.) Expeditia ii dadu lui Richard Inima de Leu prilejul sa-si arate curaAZjul, dar nu elibera Sfantul Mormant. Richard se facu urat prin insolenta si cruzimea sa. Saladin refuzand sa rasAZcumpere pe prizonieri, ii sugruma pe toti. Vreme indelungata dupa razboiul acesta, povesteste JoinAZville, sarazinii le spuneau copiilor: "Taci, daca nu il chem pe regele Richard sa te omoare..." In timpul acesta, Filip August, reintors in Franta, incepu sa pregateasca razboiul impotriva dusmanului sau. « mai multe referate din Istorie