Cresterea numarului populatiei in perioada moderna

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Cresterea numarului populatiei in perioada moderna

3). Evoluþia Populaþiei.

În prezent, populaþia Terrei a depãºit 6 mlrd locuitori (octombrie 1999), cifrã obþinutã prin însumarea populaþiei þãrilor lumii ºi a teritoriilor dependente.
1) Fãrã Rusia (17 000 000 km2, 11,8% din uscatul planetar ;
150 000 000 loc., 2,6% din populaþia mondialã; densitatea populaþiei:8,8).
2) Þãrile Asiei fãrã ex URSS (285 mil. loc.).
Sursa: Images économiques du monde, 1998.
Se preconizeazã, în continuare, o creºtere a populaþiei planetei care ar urma sã se stabilizeze, la cifra de 12 miliarde de locuitori, abia la mijlocul secolului al XXI-lea.

Europa ºi ex.URSS în 1996.
Pentru anii 1650, 1750, 1850 ºi 1900 populaþia pãrþii europene este inclusã în Europa, iar cea a pãrþii asiatice la Asia.
În concluzie, dacã ne gândim la faptul cã, la mijlocul secolului trecut, Terra adãpostea doar un mlrd ºi ceva de oameni ºi cã astãzi "suportã" de patru ori mai mulþi, vom realiza de ce se vorbeºte atât de intens de "explozia demograficã". Omenirii i-a trebuit o jumãtate de milion de ani - dacã nu mai mult - pentru a atinge primul miliard de locuitori ºi numai cu ceva mai mult de un secol pentru a se apropia de al ºaselea.

În prezent, rata de creºtere a populaþiei mondiale s-a redus faþã de perioadele anterioare (1,64% în anii 1993-1995 faþã de 2,04% în intervalul 1965-1970 ºi 1,85% în întreaga perioadã 1950-1990) ºi, potrivit proiectãrilor demografice ale O.N.U.,v-a continua sã se micºoreze, ajungând cu ceva mai puþin de 1% în anii 2020-2025.Cu toate acestea, în viitor sporul anual v-a fi, totuºi, ridicat (75-80 mln loc/an), datoritã uriaºului potenþial de creºtere acumulat de omenire.
În ultimele secole sporul natural anual a crescut de la 3 mln de loc în 1750 la 7 mln în 850, apoi 45 mln în 1950 ºi 85 - 90 mln în anii 1990 - 1995 (chiar 93 de mln în 1993).

Ritmul de creºtere a populaþiei nu este uniform pe întreaga planetã, cunoscând de fapt mari diferenþieri pe regiuni geografice. Astfel, în perioada 1980-1985, faþã de valoarea medie, care a fost de 1,7%, s-au înregistrat valori mai ridicate în Africa (2,9%), America Latinã (2,3%) ºi Asia de Sud (2,2%) ºi mai scãzute în Oceania (1,5%), C.S.I. (1%), America de Nord (0,9%) ºi mai ales în Europa (0,3%). În perioada 1990-1995 indicele creºterii populaþiei a înregistrat valoarea de 1,6%.

4).Repartiþia geograficã a populaþiei.

Repartiþia geograficã a populaþiei pe suprafaþa planetei este condiþionatã de mai mulþi factori: condiþiile fizico-geografice (relief, climã, hidrografie, resurse naturale etc.), nivelul de dezvoltare social-economicã, condiþiile istorice, caracteristicile demografice etc. În funcþie de modul în care aceºti factori au influenþat ºi influenþeazã pe întreaga planetã rãspândirea populaþiei, s-au conturat zone având o concentrare puternicã ºi zone slab populate. Diferenþieri existã atât pe mari regiuni geografice (continente), cât ºi în cadrul acestora.

Astfel, Asia, care ocupã mai puþin de o cincime din suprafaþa uscatului planetar (fãrã partea asiaticã a Comunitãþii Statelor Independente), deþine aproape trei cincimi din populaþia planetei, în timp ce Africa, a cãrei întindere reprezintã aproape o pãtrime din suprafaþa uscatului, concentreazã doar 1/7 din populaþia Terrei.

În prezent ambele continente se înscriu în rândul regiunilor geografice cu o ratã ridicatã de creºtere a populaþiei, dar, în trecut, au cunoscut condiþii social-istorice în bunã mãsurã diferite care, în cazul Africii, au determinat stagnarea sau chiar scãderea creºterii demografice (în primul rând datoritã sclavilor negri trimiºi în America). Un caz aparte este Antarctica, continent care deþine aproape o zecime din suprafaþa uscatului planetar dar este, practic, nelocuit (exceptând personalul staþiunilor de cercetãri ºtiinþifice), factorul restrictiv determinant fiind reprezentat de condiþiile naturale vitrege.
O imagine sugestivã privind resursele demografice oferã compararea populaþiei þãrilor.

Din tabelul de mai sus reiese o puternicã, mare, concentrare a populaþiei într-un numãr restrâns de þãri. Numai cele zece state cele mai populate ale planetei concentreazã trei cincimi din populaþia Terrei, celorlalte peste 180 de þãri, plus teritoriile dependente ºi neautonome, revenindu-le doar douã cincimi. Ca o expresie a concentrãrii populaþiei este ºi mai semnificativ faptul cã numai douã þãri, China ºi India, concentreazã aproape douã cincimi din întreaga populaþie a globului pãmântesc.

Se poate constata cã dintre cele 10 þãri cu o populaþie de peste 100 milioane de locuitori, doar trei (S.U.A., Japonia, Federaþia Rusã) nu fac parte din categoria þãrilor în dezvoltare. De altfel ºi din cel de al doilea grup de þãri populate (între 50 ºi 100 milioane de locuitori), cu excepþia Germaniei (80 mil.), Italiei, Regatului Unit, Franþei (fiecare având aproape 60 mil.) ºi Ucrainei (peste 50 mil.loc.), celelalte sunt þãri în dezvoltare: Mexic (circa 95 mil.loc.), Vietnam, Filipine (peste 70 mil.loc.), Iran, Turcia, Egipt, Thailanda (peste 60 mil.loc.), Ethiopia (peste 50 mln loc).

Între anii 1980-1990,populaþia din SUA a crescut cu peste o treime.O parte a acestei cresteri,înregistratã în recensãmîntul din 1990,s-a datorat migrãrii populaþiei din oraºele nordice americane,industrializate ºi suprapopulate,cãtre regiunea mai cãlduroasã,numitã -” Sun Belt”

La începutul anilor 1990,aproximativ jumãtate din cele 5,4 mlrd de locuitori trãiau pe doar 5% din uscatul globului.
Aproximativ 30% din populaþia globului este concentratã în Asia de Sud ºi de Sud-Est,incluzînd India,Indonezia ºi Pakistan,alte 25%-în Asia de Est,printre care China ºi Japonia.Alte concentrãri masive de populaþie existã în America de Nord ºi în Europa.Aici populaþia este imensã.Standartul lor ridcat de viaþã contrasteazã cu cel al populaþiei Asiei-excluzînd Japonia-în principal ruralã ºi dependenþa de agriculturã.Concentrãri mai mici ale populaþiei pot fi intîlnite in sud-estulAustraliei,sud-estul Americii de Sud,coasta vesticã a Americii de Nord ºi în unele zone ale vestului Mijlociu din America de Nord. « mai multe referate din Geografie