Creditul

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Creditul

3. Termenul de rambursare ca trasatura specifica a creditului are o mare varietate. De la termene foarte scurte, 24 ore, termen practicat intre banci pe pietele mondiale, si incheindu-se cu termene de la 30 la 50 de ani si chiar 100, in cazul imprumuturilor pentru constructia de locuinte.

Pentru creditele pe termen scurt, creditele acordate intreprinderilor, sau credite de consum, este caracteristica rambursarea integrala la scadenta. Creditele de termen mijlociu si lung implica adesea rambursarea esalonata.

4. Dobinda, este o caracteristica esentiala a creditului. In acordurile de credit s-a incetatenit clauza dobinzii fixe. Insa in anii 70 a aparut notiunea de dobinda variabila, ce variaza in dependenta de inflatie.

5. Tranzactia (Acordarea creditului). Creditul poate fi consimtit in cadrul unei tranzactii unice; acordarea unui imprumut, vinzarea unei obligatiuni, angajarea unui depozit. In ultimul timp s-a dezvoltat sistemul de credit deschis, in cadrul caruia imprumuturile efective intervin la intervale liber alese de debitor.

Acordarea creditelor, este un act de mare importanta, in vederea caruia creditorul trebuie sa-si asigure o buna informare si documentare pentru evitarea riscului.

In acest sens bancile isi creaza un cadru propriu de informare si documentare, sau apeleaza la agenti specializati care studiaza capacitatea de plata si, respectiv potentialul economic al firmelor.

In economie actioneaza trei mari categorii de participanti (denumiti agenti ultimi sau unitati de cheltuieli), care sunt apreciati dupa rezultatul bugetului lor:

- unitatile excedentare, care economisesc (si cauta plasament pentru aceste economii) aceste unitati fiind de fapt familiile;
- unitatile deficitare ale caror cheltuieli de dezvoltare in principal, sunt superioare propriilor lor acumulari sau economii, aceste sunt intreprinderi non-financiare;
- unitati cu situatii alternative, respectiv uneori excedentare, alteori deficitare, situatii in care se afla administratia si exteriorul.

Este evident ca in aceasta acceptiune se porneste de la considerarea ecuatiei general acceptata: economii = investitii, care exprima orientarea fluxului economic general si deci releva faptul esential ca in economie exista doi poli: imprumutatorul final si imprumutatul ultim, participanti preponderenti ai procesului de redistribuire a capitalului in economie, intre care se desfasoara multiple circuite, un prin circuit este reprezentat de datoria primara.

Principalii intermediari financiari sunt intermediarii monetari sau bancari (respectiv bancile comerciale si banca de emisiune). Intermediarii financiari bancari emit active secundare, constituite esential prin diferitele forme de moneda in circulatie. O alta categorie de intermediari financiari, intermediarii financiari non-bankari, in principal organisme specializate in colectarea economiilor, casei de economii, fonduri de pensii, companii de asigurari, nu au putere sa creeze moneda. Acestea emit in principal quasi-moneda si uneori si active financiare specifice, valori mobiliare.

Un rol deosebit in creatia datoriiei secundare si efectuarea finantarii indirecte il au intermediarii financiari bancari. Acestea acitoneaza prin operarea unor transformari care sunt necesare sau sunt dorite de clientii lor. In primul rind, intermediarii financiari bancari care transforma active financiare in active lichide promovind preferintele pentru lichiditatile clientilor lor. Detinatorii de acitve finaciare, formele datoriei primare, care, prin natura lor, sunt conitionate si riscante, le ofera bancilor spre achizitie, obtinind active lichide, expresia datoriei secundare. « mai multe referate din Economie