Creativitate

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Creativitate

Referat despre Creativitate
FuncTiile creativitãTii determinã structura tridimensionalã a acesteia, reflectând cerinTele funcTionale la nivel de produs, proces, personalitate si pressing social.

a) FuncTia psihologicã a creativitãTii determinã modul de realizare a procesului creator angajând toate resursele existente la nivelul sistemului psihic uman, cu unele accente evidente care vizeazã: inteligenTa în calitate de aptitudine generalã, care asigurã
premiza sesizãrii, rezolvãrii, inventãrii de probleme si de situaTii-problemã; gândirea, în calitate de produs de cunoastere logicã, proiectatã multifazic, pe baza unitãTii informaTional - operaTionale realizabilã în sens convergent, divergent; imaginaTia - în calitate de proces de cunoastere logicã, specializat în (re)producerea noului prin
(re)combinarea informaTiilor dobândite anterior, aptitudinile speciale, în calitate de „vectori” ai acTiunii eficiente, reglatori în anumite domenii de activitate; atitudinile (afective, motivaTionale, caracteriale), în calitate de „vectori” ai acTiunii eficiente, reglatori în anumite domenii de activitate; atitudinile (afective, motivaTionale, caracteriale), în calitate de „vectori” ai acTiunii eficiente, autoreglatori în orice domeniu de activitate. Privite din perspectiva funcTionalitãTii lor creative, toate elementele sistemului psihic uman pot evolua ca însusiri generale ale personalitãTii creatoare implicate de-a lungul întregului proces creator.

b) FuncTia socialã a creativitãTii determinã modul de realizare a produsului creator stimulând si dirijând acele comportamente ale personalitãTii semnificative din perspectiva perfecTionãrii raportului cognitiv, afectiv, motivaTional asumat faTã de realitatea economicã politicã, culturalã. FuncTia socialã a creativitãTii urmãreste si efectele optimizante ale acestuia.

c) FuncTia pedagogicã a creativitãTii determinã modul de comportare a
personalitãTii creatoare, angajatã în proiectarea unor acTiuni educaTionale-didactice realizabile în condiTii de transformare continuã a raporturilor subiect-obiect. DefiniTia conceptului de creativitate pedagogicã presupune valorificarea deplinã a componentelor
structural-funcTionale, analizate anterior, interpretabile si realizabile în sens prioritar formativ. Structura creativitãTii pedagogice evidenTiazã anumite caracteristici specifice, dezvoltate la nivelul: produsului creator, procesului creator, personalitãTii creatoare.

Vom prezenta doar succint factorii implicaTi în procesul creativitãTii.
Factorii aptitudinali includ: aptitudinile speciale, nivelul gândirii si inteligenTei. Factorii nonintelectuali pot fi explicaTi prin factori motivaTionali, aptitudinali, temperamentali si caracteriali. MotivaTia (mobilurile si stimulii) pot fi un imbold de dinamizare a creativitãTii.
Factorii temperamentali si caracteriali au o influenTã deosebitã în dezvoltarea creativitãTii. PredispoziTiile si capacitãTile nu sunt suficiente pentru ca cineva sã devinã inventator sau creator de artã. Pentru aceasta este nevoie sã existe o motivaTie, o dorinTã, o aspiraTie creatoare. AdevãraTii creatori devin animaTi de sentimente trainice, chiar de veritabile pasiuni care le dominã preocupãrile, aspiraTiile de fiecare zi succesele cauzându-le emoTii puternice intensificând obsesiile lor creatoare. Pentru a crea se cere o voinTã fermã, perseverenTã, depunerea îndelungatelor eforturi.

Creativitatea ca trãsãturã general-umanã poate sã se manifeste în decursul vieTii personalitãTii în mod spontan, întâmplãtor. Se are în vedere cã este posibil contactul, „întâlnirea” spontanã a personalitãTii cu obiectul si acTiunea social – adecvatã ei sau corespunzãtoare tipului specific de dispoziTie creativã. Însã acest contact poate sau nu poate avea loc. Factorii dezvoltãrii psihice pot fi externi si interni. In prima etapã (iniTiata de cercetãrile lui Terman si ale colaboratorilor sãi) creativitatea era redusã, in esenTã, la un singur factor - inteligenTa, iar depistarea talentelor creatoare, se fãcea cu ajutorul testelor de diagnosticare a inteligenTei. Cea de-a doua etapã este cea deschisã de cercetãrile lui J.P.Guilford asupra factorilor intelectuali ai creativitãTii , iar cea de-a treia marcheazã
o lãrgire a ariei investigaTiilor, o extindere a lor si asupra factorilor non-intelectuali ai personalitãTii (Bejat, M., 1973) « mai multe referate din Psihologie