Contrabanda

2x puncte

categorie: Drept

nota: 9.37

nivel: Liceu

SECȚIUNEA II.:

INCRIMINĂRI ÎN VECHIUL DREPT ROMÂNESC.

Taxele vamale (portoria) asigurau o parte importantă a veniturilor administrației romane din Dacia . Acestea se încasau pentru mărfuri, dar și pentru călători atât la trecerea frontierelor, cât și la intrarea în orașe, la trecerea peste poduri, pentru folosirea unor căi de comunicație etc.

Teritori[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Contrabanda

SECȚIUNEA II.:

INCRIMINĂRI ÎN VECHIUL DREPT ROMÂNESC.

Taxele vamale (portoria) asigurau o parte importantă a veniturilor administrației romane din Dacia . Acestea se încasau pentru mărfuri, dar și pentru călători atât la trecerea frontierelor, cât și la intrarea în orașe, la trecerea peste poduri, pentru folosirea unor căi de comunicație etc.

Teritoriul Imperiului roman era împărțit în mai multe circumscripții sau regiuni vamale care de regulă nu coincideau cu provinciile, incluzând câteva la un loc (Italia, Sicilia, Spania, Galia, Britania, lllyricum etc), Dacia făcea parte din circumscripția vamală a Illiriei (portorium lllyrici) . La început vămile erau concesionate unor particulari, dar ulterior sistemul a fost înlocuit cu regia .

Deși nu există atestări în acest sens, este în afară de orice îndoială că statul și-a apărat prin măsuri punitive dreptul său de a percepe taxele vamale împotriva celor care le eludau. De asemenea, pentru protejarea unor interese economice sau politice s-au instituit anumite prohibiții, încălcarea lor declanșând aplicarea forței de constrângere. Așadar, este de presupus că odată cu instituirea vămilor și a regimurilor vamale au apărut și primele incriminări ale încălcării acestor reglementări.

Primele atestări documentare cu privire la funcționarea vămilor pe teritoriul României datează din perioada Evului mediu timpuriu , vameșul fiind considerat "dregător din afara senatului" (Miron Costin), "boier de divan" (Dimitrie Cantemir), sau "dregător de curte" (N.Stoicescu) .

Dar nici în această perioadă nu întâlnim legi vamale propriu-zise care să reglementeze regimul vamal și să incrimineze clar și precis încălcările dispozițiilor legale din acest domeniu. Toate informațiile provin din actele domnilor prin care acordau privilegii unor negustori, sau din documentele prin care se stabileau tarifele vamale .

Cu toate acestea este sigur că statutul acorda o atenție deosebită acestei surse de venit, întrucât prin secolul al XVII - lea se menționa înalta dregătorie a marelui vameș. Atribuțiile lui erau să centralizeze și contabilizeze toate veniturile din vămi. Depindea de marele cămăraș, responsabil cu strângerea și mânuirea banilor proveniți din averile domnului sau din veniturile țării afectate domnului: vămi, ocne, desetine .

Cu siguranță că acești dregători erau înzestrați cu abilități și aveau la îndemână instrumente de reprimare a oricăror încălcări ale reglementărilor vamale instituite de stat. De fapt, dreptul de a fixa și încasa taxe vamale devenise exclusiv domnesc, domnii având, de asemenea, dreptul de a opri exportul unor produse.

În pravila lui Vasile Lupu (1634 - 1653), intitulată după modelul mitropolitului Varlaam (? - 1657), "Carte româneasca de învățătură", erau precizate pedepsele ce se aplicau negustorilor care nu plăteau taxele vamale, celor care ocoleau punctele vamale, dar și vameșilor abuzivi. Setea de câștig a negustorilor însă, îi determina să evite punctele de vamă oficiale

și să folosească "drumurile tainice și neumblate" (per vias occultas et insolitas).În același timp, numărul mare al vămilor pe care comercianții trebuiau să le plătească la trecerea pe domeniile feudale, abuzurile vameșilor și jafurile ale căror victime erau adesea au provocat numeroase nemulțumiri. De aceea, printre revendicările răsculaților lui Gheorghe Doja (1514) figura și desființarea vămilor de pe moșiile feudalilor din Transilvania.

Nici în Moldova și Țara Românească situația nu era diferită din acest punct de vedere. Chiar și pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea 85% din orașele și târgurile Moldovei și 60% din cele ale Țării Românești erau, total sau parțial, în dependență feudală. În asemenea condiții, desființarea barierelor vamale interne și unificarea reglementărilor în această materie a devenit un deziderat major al mișcărilor de reformă socială.

Acestea au evoluat de la formele legale (petiții, proteste, acțiuni judiciare etc.) la cele situate în afara legii, căpătând uneori chiar forme violente (refuzul de a plăti vama). Astfel, cu greu se putea face o diferențiere între cei nemulțumiți de povara taxelor vamale și cei animați de îmbogățire prin practicarea comerțului cu eludarea acestor obligații.

Dezvoltarea economică și intensificarea activităților comerciale de la sfârșitul secolului al XVIII-lea au determinat unele modernizări ale sistemului vamal în țările române. În Transilvania acestea au survenit în contextul reorganizării lui în întreg Imperiul habsburgic operată de împărăteasa Măria Tereza.

În Moldova și Țara Românească s-a încercat o modernizare odată cu aplicarea Regulamentelor organice, dar condițiile de la acea vreme cât și inexistența unui personal calificat au condus la abandonarea prevederilor referitoare la sistemul vamal, trecându-se Ia vechea formă de arendă.Totuși, la 1847 s-a desființat vama dintre cele două principate, iar la 1848 s-a instituit un tarif vamal comun, creându-se astfel un spațiu comercial și vamal unic.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Drept

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.