Contencios administrativ

7x puncte

categorie: Drept

nota: 8.57

nivel: Facultate

Noțiunea de contencios administrativ are o sferă de cuprindere mai largă, sau mai restrânsă, după cum include totalitatea litigiilor juridice dintre administrația publică și cei administrați, fie numai o parte dintre acestea și anume cele care se soluționează de anumite instanțe de judecată și potrivit anumitor reglementări juridice, pe baza principiilor de drept public. Atât în accepția generală [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Contencios administrativ

Noțiunea de contencios administrativ are o sferă de cuprindere mai largă, sau mai restrânsă, după cum include totalitatea litigiilor juridice dintre administrația publică și cei administrați, fie numai o parte dintre acestea și anume cele care se soluționează de anumite instanțe de judecată și potrivit anumitor reglementări juridice, pe baza principiilor de drept public. Atât în accepția generală cât și în cea restrânsă, noțiunea contenciosului administrativ are un sens material și unul formal, organic.

Sensul material privește litigiile juridice pe care le cuprinde și regimul juridic aplicabil (dreptul comun sau dreptul administrativ). Sensul formal (organizatoric) se referă la organele de jurisdicție care sunt competente să soluționeze respectivele litigii.

La rândul lor organele de contencios se împart în două categorii, și anume: organe de contencios judiciar, competente să
soluționeze toate conflictele juridice ce le-au fost date prin lege și organe de contencios administrativ, competente să soluționeze, potrivit legii, conflictele juridice în care cel puțin una dintre părți este un serviciu public administrativ. Prin urmare și activitățile desfășurate de aceste organe vor fi activități de contencios judiciar sau activități de contencios administrativ, după caz.

1.2 Contenciosul administrativ în dreptul comparat
Conținutul și sfera contenciosului administrativ, ca fenomen juridic, și implicit a noțiunii respective, au variat de la o țară la alta, în aceeași țară de la o perioadă la alta, de la un autor la altul. Aceste orientări diferite ale doctrinei – ce au avut, firesc, ecou în legislație, precum și în jurisprudență – sunt determinate, în principal, de interrelațiile care au fost fundamentate între sensul material și sensul formal-organic al contenciosului administrativ.

Din punct de vedere formal-organic se cunosc trei mari sisteme de contencios administrativ:
•sistemul administratorului judecător;
•sistemul francez al jurisdicției speciale administrative (tribunale administrative și Consiliul de Stat);
•sistemul anglo-saxon al instanțelor de drept comun, competente și în materia contenciosului administrativ.

După cum se arată constant în literatura de specialitate, sistemul administratorului judecător era dominant în majoritatea statelor până la revoluția burgheză din Franța, deoarece jurisdicția administrativă se identifica cu administrația activă: „a judeca administrația este tot a administra".

Odată cu victoria Marii Revoluții Franceze, începând cu Franța, majoritatea statelor europene au trecut la organizarea organelor statului potrivit cerințelor principiului separațiunii puterilor în stat și anume în: organe ale puterii legislative, ale puterii executive și ale puterii judecătorești. Cu toate acestea chiar Franța a fost primul stat care a încredințat contenciosul administrativ administrației, astfel încât s-a instituit de la început dualitatea jurisdicției, o jurisdicție de ordin judiciar și alta de ordin administrativ.

În doctrina franceză din secolul trecut contenciosul administrativ era definit prin raportare la organele competente a soluționa litigiile dintre „administrație" și „administrați". Cum în Franța s-au înființat, încă din perioada revoluției, tribunale administrative, în sistemul Consiliului de Stat, s-a ajuns la coincidența între sensul organic (formal) și cel material și la următoarea definiție dată de autorii francezi: „contenciosul administrativ cuprinde ansamblul litigiilor de competența tribunalelor administrative".

Sistemul francez se bazează pe două principii fundamentale:
1. Principiul separării activităților administrative de activitățile judiciare;
2. Principiul separării administrației active de justiția administrativă, care constituie un ordin de jurisdicție paralel și separat de puterea judiciara.

Specificul sistemului francez constă tocmai în faptul ca justiția administrativă are propriul său organ suprem, anume secția de contencios a Consiliului de Stat, care, în ansamblu, ne apare ca o autoritate a „puterii executive" și nu a „puterii judiciare". Așa se explică de ce jurisdicțiile administrative sunt compuse din consilieri juridici (ai Guvernului și ai administrațiilor) și nu din magistrați.

Sistemul francez al tribunalelor administrative, ca instanțe de contencios administrativ de fond și cu tribunale administrative supreme, ca instanțe de fond și de apel sau recurs, a fost preluat de majoritatea statelor europene, printre care menționăm: Belgia, Finlanda, Germania, Grecia, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania, Suedia, etc.

În fine, în sistemul anglo-saxon, dreptul de a controla legalitatea actelor adoptate sau emise de organele administrației publice se exercită de instanțele de drept comun. Sistemul anglo-saxon este adoptat și în unele țări europene, cum sunt Danemarca, Islanda și Norvegia.

Fără a critica sau a elogia unul sau altul din cele două sisteme, ne raliem opiniei acelor autori care consideră că cea mai bună soluție pentru realizarea finalității acestei instituții – controlul legalității actelor administrative de autoritate emise de organele administrației publice – o constituie controlul acestei legalități de către organele puterii judecătorești și, în cadrul acestei activități, controlul unor organe specializate ale puterii judecătorești, așa cum sunt secțiile de contencios administrativ.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Drept

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.