Constitutiile romanesti si importanta lor

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Constitutiile romanesti si importanta lor

     Constitutia în România a aparut mult mai târziu decât constitutiile din tarile europene din vest, cu toate ca aparitia ei a fost determinata de aceleasi cauze care au determinat constitutia din restul lumii.

     Aceasta întârziere se explica prin aceea ca epoca moderna, dezvoltarea tehnica, economica, sociala si culturala a început în România mult mai târziu datorita dominatiei Imperiului Otoman.

     În cadrul premizelor istorice ale primei Constitutii din România, o importanta deosebita îl are în înfaptuirea în anul 1859 a Statului National, prin unirea Munteniei si Moldovei sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.

     Pe data de 2 mai 1864, prin lovitura de stat, a desfiintat Adunarea electiva si a supus plebiscitului ,, Statul dezvoltator al Conventiei din 7/19 august 1858 ", cunoscut în istorie ca ,, statul lui Cuza ",si Legea electorala. Aceste doua acte alcatuiesc prima Constitutie a României.

     Pe data de 10/11 februarie 1866, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza este obligat sa abdice, întâlnindu-se o locotenenta domneasca, ca apoi pe teritoriul României sa fie adus un print strain.

     În acelasi an se adopta Constitutia României dupa modelul constitutiei belgiene, considerata, atunci, a fi cea mai liberala constitutie.

     Constitutia româna din 1866 cuprinde 133 de articole, prin care se reglementeaza cele mai importante relatii sociale. Normele juridice cuprinse în constitutia sunt sistematizate în opt titluri si anume :

     Titlul I, despre teritoriul României.

     Chiar în primul articol, Constitutia prevede ca ,,Principatele Unita Române constituie un singur stat indivizibil, sub denumirea de România"; astfel se consacra caracterul unitar si indivizibil al statului român.

     Titlul II, despre drepturile românilor.

     Constitutia proclama drepturile fundamentale ale cetatenilor, declarând ca în stat nu exista nici o deosebire de clasa si ca toti sunt egali în fata legilor.

     Dar datorita faptului ca drepturile electorale se acorda în raport cu averea, egalitatea în drepturi a tuturor cetatenilor este contrazisa.

     Titlul III, despre puterile statului.

     Constitutia proclama ca toate puterile emana de la natiune. Puterea legiuitoare se exercita colectiv de catre Domnitor si Reprezentanta nationala, formata din doua camere si anume : Senatul si Adunarea deputatilor.

     Puterea executiva apartinea Domnitorului, Constitutia stabilind regula monarhiei ereditare si numai dintr-o familie domnitoare straina.

     Titlul IV, despre finante.

     O importanta deosebita este acordata proprietatii private care este declarata sacra si inviolabila (atr.19), stabilindu-se si garantia acestui drept, în sensul ca ,,nici o lege nu poate înfiinta pedeapsa confiscarii averilor"(art.17).

     Titlul V, despre puterea armatei.

     Titlul VI, dispozitiuni generale.

     În art.128 se interzice suspendarea Constitutiei.

     Titlul VII, despre revizuirea Constitutiei

     Titlul VIII, dispozitii tranzitorii si suplimentare

     Aceste dispozitii stabileau un anumit program legislativ.

     Constitutia româna din 1866, desi o constitutie cam rigida, a suferit mai multe modificari; dintre cele mai importante , ar fi dispozitiile privitoare la drepturile politice în 1879, cele privitoare domn, presa, sistemul electoral si la pamânturile rurale în 1884, dispozitiile privitoare la garantarea dreptului de proprietate si cele privitoare la dreptul de vot în 1917 si cele mai importante în 1918, ca urmare a desavârsirii statului national unitar român.

     Constitutia de la 1866 a organizat statul român având la baza principiul separatiei puterilor în stat, a consacrat proprietatea privata ca pe un drept sacru si inviolabil, a preluat anumite drepturi si libertati cetatenesti si politice, aceste prevederi constituind un progres.

     Totodata, Constitutia din 1866 a instituit principiul monarhiei straine ereditare.

     Constitutia de la 1866 a ramas în vigoare peste o jumatate de secol, perioada de timp în care societatea româneasca s-au produs o serie de transformari importante industriale, economice.

     Astfel a sporit productia industriala si agrara, s-a desfiintat sistemul monetar national, s-a desfiintat sistemul breslelor (1873), s-a înfiintat sistemul monetar national, s-a adoptat legea învoielilor agricole (1866). În 1921 s-a realizat reforma agrara, care a contribuit la dezvoltarea capitalista în agricultura. Apare proletariatul modern legat de fabrica, apare miscarea muncitoreasca socialista, iar pozitia mosierimii se slabeste treptat. În 1918 este înfaptuita reforma electorala, votul devenind egal, direct, secret si obligatoriu.

     Proiectul Constitutiei din anul 1923 a fost elaborat de Partidul liberal si a fost votata de Camera deputatilor la 26 martie 1923 si publicata la data de 29 martie, atunci intrând si în vigoare. Cu privire la adoptarea acestei constitutii s-au facut aprecieri negative, în sensul ca adoptarea ei ar fi nelegala, întrucât nu s-au respectat intru totul regulile de revizuire a Constitutiei stabilite în art. 128 al Constitutiei din 1866.

     Constitutia din 1923 este sistematizata în 8 titluri si anume:

     Titlul I, despre teritoriul României;

     Titlul II, despre drepturile românilor.

     Constitutia a proclamat drepturi si libertati egale pentru toti, desi în ce priveste femeile, în art. 6 se prevad legi speciale care ,,vor determina conditii sub care femeile pot avea dreptul exercitiilor politice", ceea ce constituie o inegalitate fata de barbati.

     Titlul III, despre puterile statului.

     Sistemul electoral constituie un mare pas înainte fata de sistemul colegiilor pe avere instituit prin Constitutia din 1866. Puterea executiva apartinea Regelui si se exercita prin Guvern.

     Titlul IV, despre reprezentanta nationala.

     Puterea legislativa se exercita colectiv de Rege si Reprezentanta Nationala (parlamentul), acesta fiind format din doua camere: Camera Deputatilor si Senatul, alese prin vot universal, egal, direct, obligatoriu si secret.

     Titlul V, despre finante.

     Sunt de retinut dispozitiile art. 17 care garanteaza proprietatea privata si art. 15 care interzic pedeapsa confiscarii averii.

     Titlul VI, despre puterea armata

     Titlul VII, dispozitii generale

     Dispozitiile art. 128 care interzic suspendarea Constitutiei si art. 131 care include unele dispozitii din legile adoptate anterior.

     Titlul VIII, despre revizuirea Constitutiei, dispozitii tranzitorii si suplimentare.

     Cu toate ca se aseamana foarte mult cu Constitutia din 1866, atât în continut cât si prin formularea textelor, Constitutia adoptata în 1923 este mult mai democratica, prin aceea ca acorda drepturi si libertati mai largi, înlocuieste sistemul cenzitar cu un sistem electoral democratic.

     Constitutia din 1923 ocroteste proprietatea privata, dar în acelasi timp a fost o constitutie rigida, deoarece procedura de revizuire stabilita prin art. 129 si art. 130 era o procedura greoaie.

     Între 1922 si 1928 exista o stabilitate partiala si vremelnica a capitalismului, perioada 1929 - 1933 se caracterizeaza printr-o profunda criza industriala si agrara, iar în perioada 1934 - 1938 printr-o sensibila înviorare a întregii economii românesti, cresterea puterii politice a burgheziei, grupari ale fortelor politice si unele framântari sociale.

     În conditiile concrete ale anului 1938 Regele Carol al II-lea a instaurat la 10 februarie 1938 dictatura personala.

     Aceasta dictatura este consacrata si realizata juridic prin noua Constitutie, numita si Constitutia Caroliana. Proiectul de Constitutie a fost supus la 24 februarie plebiscitului, promulgata la 27 februarie si publicata la 28 februarie 1938.

     Constitutia cuprindea 100 de articole, sistematizate în opt titluri.

     Titlul I, despre teritoriul României.

     Titlul II, despre datoriile si drepturile românilor.

     Consacrând dictatura regala, dispozitiile Constitutiei exprimau limitarea drepturilor si libertatilor democratice. Astfel pentru prima data se prevad datoriile cetateanului, dupa care se face referire la drepturi.

     S-a interzis propovaduirea schimbarii formei de guvernamânt, împartirea ori distribuirea averii altora, scutirea de impozite si lupta de clasa.

     Titlul III, despre puterile statului.

     Constitutia proclama ca puterea emana de la natiune, afirmatie inexacta, întrucât prezenta constitutie concentreaza puterile în mâinile regelui, declarat ,,Capul Statului" (art. 30). Regele exercita puterea legislativa prin reprezentanta nationala, avea initiativa legislativa. Regele sanctiona si promulga legile, sanctiunea regala fiind conditia de valabilitate a legii. Regele putea emite decrete cu putere de lege, putea dizolva adunarile, putea declara razboi, putea încheia pacea.

     Puterea executiva apartinea regelui care era inviolabil.

     Titlul IV, despre finante.

     Titlul V, despre ostire.

     Titlul VI, dispozitii generale.

     Titlul VII, despre revizuirea constitutiei.

     Regele avea initiativa revizuirii constitutiei.

     Titlul VIII, dispozitii tranzitorii si finale.

     Constitutia apara proprietatea privata, cuprinzând dispozitii asemanatoare cu cele din constitutiile anterioare.

     Cu privire la sistemul electoral, s-a introdus în locul votului universal sistemul colegiilor de profesiuni, iar cu privire la vârsta cetatenilor cu drept de a alege si de a fi alesi pentru adunarea deputatilor, ea a fost ridicata la 30 de ani. Senatul era format din 3 categorii de senatori: senatori alesi de rege, senatori de drept si senatori alesi.

     Constitutia din 1938 a înlocuit votul universal cu sistemul colegiilor de profesiuni, restrângând sfera si garantiile drepturilor si libertatilor cetatenesti.

     Pe plan politic Regele a desfiintat partidele politice, iar prin Dictatul de la Viena (30 august 1940) România era obligata sa cedeze Ungariei partea de nord a Transilvaniei, pierzând si alte teritorii.

     În septembrie 1940 Regele este obligat sa abdice în favoarea fiului sau, Constitutia este suspendata, corpurile legiuitoare sunt dizolvate, se reduc drepturile regale, presedintele consiliului de ministri fiind investit cu puteri depline.

     Dupa 23 august 1944 s-a repus în vigoare, cu unele modificari, Constitutia din 1923 si s-au elaborat acte cu caracter constitutional care sa stabileasca organizarea statala. Aceste acte au alcatuit baza juridica a organizarii de stat provizorii a României pâna la adoptarea unei noi constitutii.

     Organizarea statala în perioada 1948 - 1989 a fost reglementata prin constitutiile din 1948, 1952 si 1965.

     Constitutia din 13 aprilie 1948 a reflectat realitatile politice, sociale si economice din perioada adoptarii sale, stabilind principalele directii de dezvoltare a societatii românesti în sensul dorit de guvernanti.

     Constitutia din 24 septembrie 1952 a întarit monopolul politic al statului, precum si monopolul politic al unui singur partid.

     Constitutia din 21 august 1965 a avut un caracter înselator democratic, menit sa ascunda un regim de dictatura, lipsa de drepturi si libertati cetatenesti, conducere despotica, exercitata de o minoritate privilegiata.

     Revolutia din decembrie 1989 a înlaturat dictatura comunista din România. Noua Constitutie a fost votata în Adunarea Constituanta si supusa referendumului national la 8 decembrie 1991, fiind aprobata cu un procentaj de 77,3% dintre participanti.

     La data intrarii în vigoare a noii constitutii (8 decembrie 1991) constitutia din 21 august 1965 a fost în întregime abrogata expres (art. 149 din Constitutie). « mai multe referate din Drept