Conferinta Natiunilor Unite pentru comert si dezvoltare

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Conferinta Natiunilor Unite pentru comert si dezvoltare

Pentru stabilizarea preþurilor la produsele de bazã, în cadrul UNCATD s-a propus aplicarea programului integrat pentru produse de bazã. Acest program presupune instituirea unor acorduri pe produse între principalii producãtori-exportatori ºi consumatoriimportatori, care vizeazã stabilizarea preþurilor ºi a încasãrilor din export pentru þãri în curs de dezvoltare. Stabilizarea se realizeazã prin mecanismul stocurilor regulatorii, finanþate dintr-un aºa-zis fond comun.

Mecanismul stocurilor regulatorii este conceput sã funcþioneze astfel încât sã menþinã preþurile în limita unor marje de fluctuaþie de +/- 10%. Atunci când oferta depãºeºte cererea ºi preþurile riscã sã scadã cu mai mult de 10%, administraþia stocului intervine pe piaþã prin cumpãrãri masive, pentru a echilibra cererea cu oferta. În caz contrar, administraþia stocului livreazã pe piaþã cantitãþi corespunzãtoare, în vederea restabilirii echilibrului.

În 1989 a fost creat Fondul comun pentru produse de bazã (750 mil.USD), destinat sã faciliteze finanþarea acordurilor pe produse ºi sã încurajeze activitatea de cercetare-dezvoltare vizând produsele de bazã, crearea Fondului fiind rezultatul deciziei SUA de a contribui la finanþarea acestui Fond.

2. rezultate în domeniul comerþului cu produse manufacturate:
o Propunerea româneascã, fãcutã încã de la prima sesiune UNCTAD: în cazul þãrilor în curs de dezvoltare, livrãrile de echipamente industriale sã fie plãtite prin cote pãrþi din producþia obþinutã cu aceste echipamente (buy-back).
o S-a propus crearea unei instituþii specializate în domeniul industrial; astfel, în 1966, a luat fiinþã Organizaþia Naþiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrialã (ONUDI), cu sediul la Viena.
o Recunoaºterea tratamentului preferenþial în favoarea þãrilor în curs de dezvoltare. Prima reuºitã în acest sens o reprezintã adoptarea Sistemului generalizat de preferinþe (SGP), constând în concesii tarifare acordate þãrilor în curs de dezvoltare de cãtre þãrile dezvoltate ºi care a început sã funcþioneze în 1971.

3. rezultate în domeniul transporturilor
o Convenþia Naþiunilor Unite cu privire la participarea la traficul de linie (1974);
o Convenþia Naþiunilor Unite privind transportul mãrfurilor pe mare (1978);
o Convenþia Naþiunilor Unite privind transportul internaþional multimodal de mãrfuri (1980);
o Convenþia Naþiunilor Unite privind condiþiile de înmatriculare a navelor (1986);
o Convenþia Naþiunilor Unite asupra ipotecilor maritime (1993).

4. Eforturi întreprinse în favoarea þãrilor cel mai puþin avansate
o În acest domeniu, UNCTAD a jucat principalul rol, organizând douã Conferinþe ale ONU pe aceastã temã ºi asigurând de asemenea ºi suportul logistic. Prima Conferinþã (Paris, 1981) a adoptat noul program de acþiune (NPA) pentru anii optzeci, definind mãsurile pe care aceste þãri trebuie sã le ia pentru a favoriza propria dezvoltare, precum ºi mãsurile de sprijin internaþional.

A doua Conferinþã s-a desfãºurat în 1990, tot la Paris ºi a trecut în revistã aplicarea NPA, adoptând un program de acþiune pe care þãrile mai puþin avansate, dar ºi þãrile dezvoltate, s-au angajat sã-l punã în practicã în urmãtorul deceniu.

Lucrãrile UNCTAD au dat un impuls politic acþiunilor întreprinse de alte organisme internaþionale. Se pot aminti, de exemplu, stabilirea ajutorului public pentru dezvoltare (APD) la 0,7% din PIB-ul þãrilor donatoare, ameliorarea mecanismului de finanþare compensatorie a deficitelor comerciale pentru þãri în curs de dezvoltare,
pus în practicã prin intermediul FMI, precum ºi crearea drepturilor speciale de tragere (DST).

A zecea Sesiune a UNCTAD, Bangkok, Thailanda, 12-19 februarie 2000
În perspectiva ultimelor evoluþii, UNCTAD se va transforma tot mai mult într-un for internaþional de deliberãri interguvernamentale, de analizã a politicilor economice, de consultanþã ºi schimb de experienþã între state, de realizare a consensului în negocieri ºi de promovare a cooperãrii. A zecea Conferinþã UNCTAD marcheazã deplasarea ºi mai evidentã a dialogului politic spre problemele dezvoltãrii economice.

Raportul întocmit de Secretarul General al UNCTAD ºi prezentat în faþa celei de-a zecea Sesiuni cuprinde informaþii ºi comentarii cu privire la cauzele actualului impas privind globalizarea ºi dezvoltarea, precum ºi angajamentul UNCTAD de a persista în sprijinirea proceselor de creºtere economicã din þãrile în curs de dezvoltare (vezi anexa care prezintã extrase
din acest Raport).

În ceea ce priveºte problema stagnãrii relative a procesului de dezvoltare, Raportul scoate în evidenþã urmãtoarele influenþe negative venite din mediul extern:1. Liberalizarea financiarã, fluxurile de capital privat ºi instabilitatea procesului de dezvoltare. Este subliniat rolul pe care-l joacã pieþele financiare ºi liberalizarea excesiv de rapidã a acestora, fãrã o sincronizare corespunzãtoare cu reglementãrile din aceste
domenii.

Conform unui studiu realizat în cadrul Comitetului Executiv privind Afacerile Economice ºi Sociale al ONU ( „Cãtre o nouã arhitecturã financiarã internaþionalã”, New York, 21 ianuarie 1999), pieþele financiare se caracterizeazã întotdeauna prin aºa numitele cicluri „boom –and -bust”: perioadele în care capitalul ajunge fãrã mari restricþii la debitori, riscurile nefiind bãgate în seamã, sunt urmate de perioade în care capitalurile sunt retrase rapid de la debitori, iar riscurile sunt supraevaluate.

La nivel global, acest proces genereazã o volatilitate foarte ridicatã a fluxurilor de capital.O altã problemã importantã o reprezintã discrepanþa enormã între lumea financiarã internaþionalã, tot mai dinamicã ºi mai sofisticatã ºi lipsa unui cadru instituþional corespunzãtor.

2. Insuficienta finanþare a dezvoltãrii ºi problema datoriilor. Accesul þãrilor în curs de dezvoltare la pieþele de capital nu constituie decât un substitut imperfect al asistenþei oficiale privind dezvoltarea (Official Development Assistance – ODA). Începând cu anul 1992, fluxul ODA cãtre þãrile în curs de dezvoltare a scãzut semnificativ: în 1997, acesta a fost de 49 miliarde dolari în comparaþie cu circa 60 miliarde în 1995.

Rata ODA din PIB þãrilor OCDE scade an de an: în 1990, ODA reprezenta 0,33% din PIB-ul þãrilor creditoare, în vreme ce în 1997 ajunge la 0,22%, ceea ce reprezintã doar o treime din angajamentul þãrilor dezvoltate privind ajutorarea þãrilor în curs de dezvoltare. În plus, þãrile în curs de dezvoltare cel mai puþin avansate rãmân sub povara datoriilor nesolvabile, care creeazã greutãþi în calea restabilirii unor relaþii normale între ele ºi creditorii lor.

În 1996, BM ºi FMI au lansat un program special în favoarea þãrilor foarte îndatorate (HIPC – Heavily Indebted Poor Countries), pentru a uºura povara datoriilor25. Criteriile de selectare fiind însã foarte restrictive, datoritã lipsei de fonduri, oferta, lãudabilã de altfel, devine aproape inaccesibilã.
« mai multe referate din Economie