Conceptul spatiului - mana ca intermediar

3x puncte

categorie: Filosofie

nota: 9.58

nivel: Facultate

Spatialitatea Dasein-ului si a lumii ambiente se constituie in "Fiinta si timp" ca moment al existentialului fapt-de-a-fi-in-lume. Pana la a ajunge in acest punct Heidegger are nevoie de doua etape pregatitoare: refuzul caracterizarii carteziene a lumii ca substanta intinsa si, cea de-a doua, subordonarea obiectului simplu-prezent, al lui Vorhandenheit la faptul-de-a-fi-la-indemana, la Zuhandenhei[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Conceptul spatiului - mana ca intermediar

Spatialitatea Dasein-ului si a lumii ambiente se constituie in "Fiinta si timp" ca moment al existentialului fapt-de-a-fi-in-lume. Pana la a ajunge in acest punct Heidegger are nevoie de doua etape pregatitoare: refuzul caracterizarii carteziene a lumii ca substanta intinsa si, cea de-a doua, subordonarea obiectului simplu-prezent, al lui Vorhandenheit la faptul-de-a-fi-la-indemana, la Zuhandenheit, ca derivat al acestuia.

Acest parcurs, impreuna cu deciziile pe care ganditorul german trebuie sa le ia si implicatiile lor vom incerca sa le urmarim in sens regresiv, de la spatialitate la mundaneitatea lumii si la fiinta fiintarii intalnite in ea.

Mai intai, spatialitatea Dasein-ului este delimitata de o maniera de a fi in spatiu pe care o numim interioritate: o fiintare intinsa este inglobata de limitele unei alte fiintari. Dar refuzul unei astfel de situari in spatiu nu trebuie sa excluda orice spatialitate a Dasein-ului: el este, ca si lumea, spatial, insa ambianta lumii ambiante si spatialitatea specifica fiintarii intalnite in aceasta lume inconjuratoare sunt fundate pe mundaneitatea lumii si nu invers, lumea care ar fi ea simplu-prezenta (vorhanden) in spatiu.

Spatialitatea fiintarii este de ordinul proximitatii: aceasta proximitate insa nu este ceva ce se gaseste prin masuratori. Ci ea se regleaza pe manuirea posibila si prin folosirea pe care i-o da pre-viziunea (Umsicht).

Locul pe care ustensilul il ocupa in spatiu este dat de exigenta utilitatii: el este asezat si aranjat astfel incat sa poata fi optim folosit. Fiecare loc din spatiu se determina ca loc al unui ustensil plecand de la un intreg in care locurile sunt aranjate, unele in raport cu altele, prin ansamblul ustensilelor.

Locul este de fiecare data un "aici" sau un "acolo" care este determinat de faptul-de-a-fi-la-locul-sau al ustensilului. Fiecare atribuire de loc raspunde caracterului de ustensil al fiintarii la indemana. Aranjarea loc cu loc a unui utilaj comporta la baza sa, ca si conditie de posibilitate, acel ceva catre care, in general, in interiorul caruia seria intreaga de locuri este asignata unui ansamblu de ustensile. Spatiul orientat se numeste domeniu .

El trebuie intai dezvaluit pentru ca sa fie posibila asignarea si reperarea locurilor pentru un ansamblu de ustensile. Aceasta orientare in domenii a diversitatii de locuri constituie ambianta, punerea imprejur a fiintarii la indemana. Niciodata nu exista mai intai o multiplicitate tridimensionala de pozitii posibile date, care ar fi mai apoi umpluta cu lucruri simplu prezente.

Aceasta dimensionalitate a spatiului este inca invaluita in spatialitatea utilizabilului: "inaltul" este "la tavan", "josul" e "la podea". Locurile sunt dezvaluite prin du-te vino-ul comertului cotidian, nu sunt constatate in cadrul unei contemplari a spatiului. Utilizabilitatea fiecarui domeniu are caracterul unei familiaritati de la sine intelese.

Ea este tematizata doar atunci cand ustensilul se dezvaluie in preocuparea deficienta: atunci cand ceva nu este la locul sau, domeniul de care tine acel loc se arata ca atare. Spatiul pur (geometric) este inca invaluit. Spatiul este mai intai si cel mai adesea rupt in locuri. Unitatea acestei multiplicitati e data de ansamblul finalitatilor.

Spatialitatea Dasein-ului gandita ca existential are caracterele in-departarii (Ent-fernung) si orientarii, schimbarii de directie (Ausrichtung). In-departarea, inteleasa intr-un sens activ si tranzitiv, nu inseamna distanta, sau apropiere, ci a face sa dispara distanta, a apropia: numai in masura in care fiintarea ii este dezvaluita Dasein-ului in faptul de a fi in-departata, numai astfel indepartari si distante devin accesibile.

In-departarea este un produs al pre-viziunii: a apropia, a aduce in proximitate, a procura, a avea la indemana. Dasein-ul are prin esenta sa o tendinta catre proximitate. Faptul de a fi in-departat nu e sesizat niciodata ca distanta pur si simplu. Ci acest fapt (in-departarea) tine de o fiintare catre care ne indreptam animati de preocupare si pre-viziune.

Este motivul pentru care un traseu in mod "obiectiv" mai lung poate fi mai scurt decat un traseu care in mod "obiectiv" este mai scurt. Ochelarii pe care cineva ii are pe nas sunt mai indepartati decat cartea pe care o citeste.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Filosofie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.