Conceptul autoatribuirii

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Conceptul autoatribuirii

Dupa Kuper si Kuper, "atribuirea este o explicatie cauzala ce vizeaza proceselecognitive si consecintele proceselor prin care oamenii explica, interpreteaza comportamentele altora sip e cele proprii" (1996).In fine, o definitie utila prin variabilele pe care le contine propune Hamilton (1980): "atribuirea se refera la procedura simplificata prin care o persoana distribuie un eveniment unui set de cause posibile ca si la judecatile dispozitionale subiacente despre agentul causal sau factorii situationali".In esenta deci, atribuirea vizeaza procesul prin care o persoana, pornind de la comportamentele observate, avanseaza o serie de ipoteze explicative referitoare la acestea.

Atribuire interna si atribuire externa
O distinctie esentiala in teoriile atribuirii se face intre atribuirea interna si cea externa: comportamentul observat poate fi atribuit unor dispozitii (caracteristici) ale persoanei sau unor factori externi acesteia.

Stadiile unui process de atribuire
-Observarea actiunii
-Judecarea intentiei
-Efectuarea atribuirii

Teoriile fundamentale ale atribuirii
Nu exista o singura mare teorie a atribuirii, ci mai degraba o colectie de abordari atributionale , fiecare mai mult sau mai putin focalizata pe un set sau clasa de fenomene psihosociale.Unele din aceste abordari constituie insa teorii in raport cu criteriile care fac dintr-un set de enunturi o teorie stiintifica ( shaw,Costanzo,1970): analiza naiva a actiunii (F.Heider), teoria inferentelor corespondente (E.E.Jones, K.E. Davis) si modelul analizei de varianta sau teoria atribuirii externe (H.H.Kelley).


Autoatribuirea
Bem sustine ca pentru a face inferente despre starile noastre interioare de multe ori putem sa ne bazam pe informatii externe referitoare la propria persoana,respective propriul comportament.Acest fapt se petrece in masura in care indiciile interne sunt ambigue sau neinterpretabile,iar individual,motivat de nevoia de control,se comporta intr-o maniera relative impartiala,aplicand aceleasi principii atributionaleca orice observatory extern in vederea explicarii starilor sale interioare.

Oamenii ajung,astfel,sa cunoasca si sa-si descrie propriile atitudini,emotii si alte stari interioare deducandu-le din observarea propriei conduite si a circumstantelor in care aceasta s-a desfasurat, acumuland informatii despre sine intr-un mod similar cu cel prin care dobandesc informatii despre alte personae - prin intermediul observatiei.

Un aspect important ce trebuie avut in vedere,legat de contextual in care se desfasoara actiunea,se refera la posibila existenta a unor restrictii sau constrangeri situationale care ar putea sa explice conduita, astfel ca nu putem face atribuiri personale (inferente corespondente) decat in acele situatii in care comportamentul este liber ales , in caz contrar acest tip de inferente fiind imposibil de realizat.

Procesualitatea perceptiei de sine presupune mai intai reamintirea unor comportamente desfasurate anterior ce vor fi puse in relatie cu factorii contextuali semnificativi pentru conduita respectiva ,pentru ca ulterior, aplicand procedeele logicii deductive,oamenii sa ajunga sa faca inferente asupra starilor lor interioare.Implicatia deosebita a analizei lui Bem este aceea ca uneori oamenii nu stiu ce gandesc, ce simt sau ce cred inainte de a actiona.

Aceasta afirmatie poate fi ilustrata de remarca obisnuita "acesta este al doilea sandwich;cred ca sunt mai infometat decat credeam", afirmatie ce reflecta faptul ca actorul a facut initial o apreciere incorecta, pentru ca ulterior, pe baza observarii propriului comportament sa-si schimbe evaluarea initiala.
« mai multe referate din Psihologie