Comportamentul prosocial

5x puncte

categorie: Psihologie

nota: 9.94

nivel: Liceu

O serie de studii experimentale au confirmat faptul ca, la fel ca alte genuri de comportamente, cel prosocial este invatat in timpul soializarii primare. Invatarea sociala, atat prin mecanismul direct al recompensei, pedepsei si reintaririi, cat si prin observarea consecintelor comportamentale ale altor persoane ce intreprind actiuni prosociale (invatarea indirecta, prin modele), conduce la insus[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Comportamentul prosocial

O serie de studii experimentale au confirmat faptul ca, la fel ca alte genuri de comportamente, cel prosocial este invatat in timpul soializarii primare. Invatarea sociala, atat prin mecanismul direct al recompensei, pedepsei si reintaririi, cat si prin observarea consecintelor comportamentale ale altor persoane ce intreprind actiuni prosociale (invatarea indirecta, prin modele), conduce la insusirea de conduite altruiste la copii.

La cel mai inalt nivel de generalitate, comportamentele se diferentiaza in functie de sensul lor de actiune in raport cu principiul coeziunii sociale. Definit ca ,,zoon politicon", fiinta sociala constienta de sine, omul exista ca specie si ca individ numai in masura in care prin actiunile si comportamentele sale asigura si consolideaza coeziunea sociala. In functie de acest criteriu se circumscriu trei mari categorii de comportamente: prosociale, cosociale si antisociale.

Toate aceste tipuri de comportamente au o incidenta directa atat asupra coezivitatii sociale, inteleasa ca un principiu constitutiv al oricarui sistem uman, cat si asupra proceselor si fenomenelor psihosociale pe care se fundamenteaza viata sociala in general. Este vorba de o cauzalitate circulara in lantul careia se includ aceste elemente, care sunt pe rand, fie cauze, fie efecte.

Conform celor mai multe dintre aceste studii, comportamentul prosocial se defineste prin aceea ca odata desfasurata, ar putea avea consecinte pozitive pentru altii; este un comportament care are urmatoarele trasaturi esentiale:

-Urmareste in mod explicit ajutorarea, sprijinirea sau protejarea unor persoane aflate obiectiv in dificultate, sau care lasa impresia ca se afla intr-o asemenea situatie; totodata, in mod explicit sau implicit, sustine si promoveaza valorile, normele si modelele sociale pozitive.

-Este un act constient, intentionat si in raport de care exista posibilitatea si libertatea alegerii.
-Este desfasurat in afara oricaror obligatii formale sau profesionale si fara asteptarea unor recompense externe.

Altruismul, generozitatea, sacrificiul si apostolatul sunt cele mai des intalnite forme de comportament prosocial, atunci cand sunt realizate in mod intentionat, dezinteresat si ca libera optiune personala. Este evident ca orice comportament impus, fara alternativa sau cu recompense previzibile, desi vizeaza un efect pozitiv pentru un semen aflat in dificultate, nu intra intr-o asemenea categorie.

Medicul care isi ajuta pacientii, serviciile care sunt facute contra unui anumit beneficiu, binele facut din ordin sau un act neintentionat care face un bine cuiva s.a., desi au un rol social pozitiv, nu intra in categoria comportamentelor prosociale.

Pentru a explica natura comportamentelor prosociale au fost dezvoltate mai multe categorii de teorii. Din perspectiva unei conceptii socio-biologizante, altruismul rezulta din tendinta naturala de conservare a zestrei genetice a speciei, in general, sau a unui grup familial sau etnic, in particular.

Pornind de la notiunea de vecinatate sociala si aceea de supravietuire prin inrudire se incearca in mod fortat asimilarea diferitelor situatii in care se manifesta altruismul si intrajutorarea cu acelea in care coeziunea grupala pe criterii genetice functioneaza cu adevarat.

O alta categorie de teorii, mult mai fundamentate, plaseaza explicatia comportamentelor prosociale in contextul mai larg al invatarii si integrarii sociale, explicatia este cautata in particularitatile procesului de selectie sociala: colectivitatile umane retin in cursul evolutiei lor acele elemente si tipuri de comportament care se dovedesc cele mai benefice adaptarii la mediu si reproducerii sociale.

Ulterior, intervin o serie de ,,intariri" psihosociale care le consolideaza structura si functionalitatea, promovandu-le ca referentiale axiologice la nivelul intregii societati.

Manifestarea concreta a comportamentelor prosociale este conditionata de o serie de factori: a). psihosociali ( valori, norme si modele cultural-comportamentale promovate prin invatare si intarire in cursul socializarii); b). psihoindividuali (trasaturi temperamental-carectariale, structura motivationala si afectiva de baza, capacitatiile operatorii ale persoanei care ofera sprijinul s.a. ); c). conjunctural-situationali ( dispozitie afectiva si motivationala conjuncturala a persoanei "active", imprejurarile fizice si sociale in care se impune interventia, situatia concreta in care se afla "solicitantul", presiunea timpului etc.)

Factorii psihosociali si socioculturali. O prima serie de conditionari a comportamentelor prosociale se manifesta prin intermediul unor norme sociale implicite, interiorizate in ontogeneza ca principii si matrice comportamentale avand un caracter general. Dintre acestea amintim:

Norma responsabilitatii sociale. Prin educatie, integrare si control social s-a impus imperativul moral si legal ca oamenii sa se ajute intre ei, in functie de anumite tipuri de raporturi in care se afla.

Aceste imperative pot capata diferite forme, incepand cu prescriptiile religioase ("iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti".), trecand prin normele informale ale bunului simt, impuse sub presiunea opiniei publice ("de respectat este acela care-si ajuta semenul la nevoie"), si terminand cu normele legale, impuse prin forta sistemului judiciar ("constituie infractiune faptul de a nu acorda asistenta unei persoane aflate in primejdie").
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Psihologie

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.