Comportament - Psihism - Comunicare

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Comportament - Psihism - Comunicare

Înþelegerea în acest mod a comunicãrii o întâlnim ºi în unele lucrãri mai recente. Baylon ºi Mignot (1991) noteazã: „prin a comunica ºi comunicare, noi înþelegem punerea în relaþie a spiritelor umane sau, dacã preferãm, a creierelor umane"[3].

Actul comunicãrii se realizeazã prin intermediul imaginilor, noþiunilor, ideilor, având un conþinut informaþional faciliteazã manifestarea conduitelor umane afective, producând consonanþã sau disonanþã psihicã, efecte de acceptare sau refuz, concordanþã sau neconcordanþã a trãirilor noastre.

Cu ajutorul comunicãrii se pot transmite trebuinþe, aspiraþii, imbolduri spre acþiune, fapt care ne aratã existenþa unui conþinut motivaþional. Ca acþiune generic umanã, comunicarea iniþiazã, declanºeazã sau chiar stopeazã activitãþile, se evidenþiazã rezistenþa la efort - componentã a conþinutului voliþional al psihicului uman. Global, se acceptã cã toatã existenþa noastrã psihicã este implicatã în comunicarea specific umanã.

Lingviºti, psihologi ºi sociologi au fost tentaþi de sistematizarea demersului comunicãrii, dar ºi de implicaþiile acestui act, proces sau sistem de coduri.

Diversele clasificãri ale mijloacelor de comunicare se referã la:
a) mijloace lingvistice;
b) mijloace paralingvistice;
c) mijloace non-verbal-vocale;
d) mijloace non-vocale;
e) mijloace extralingvistice;
f) mijloace vocale

Combinarea conþinuturilor ºi mijloacelor comunicãrii, de la manifestãrile vocale, tonul vocii, gesturi ºi pânã la informaþiile privind trãsãturile bio-psiho-sociale ale celui care emite, conduce la perceperea unui anumit specific al ei.

Este nevoie sã diferenþiem alte douã noþiuni strâns legate între ele ºi extrem de importante pentru comunicare: limba ºi limbajul.
Limba reprezintã totalitatea mijloacelor lingvistice (fonetice, lexicale ºi gramaticale) ce dispune de o organizare ierarhicã, potrivit unor reguli gramaticale, dobândite social-istoric.

Faþã de individul uman, care reprezintã un summum de însuºiri ºi particularitãþi individuale, limba este un dat obiectiv, nedepinzând de existenþa în sine a individului, ci de existenþa colectivitãþii umane, a unui popor sau a unei naþiuni. Limba este un câºtig extraindividual, iar comunicarea poate fi înþeleasã ca liant al vieþii psihice, într-o societate umanã.

Limbajul este definit, cel mai adesea, ca fiind activitatea psihicã de comunicare între oameni, cu ajutorul limbii. Dupã Sillamy (1965), limbajul este o activitate verbalã, el reprezintã comunicare prin intermediul limbii; este una dintre formele activitãþii comunicative umane.

Credem cã minimum douã diferenþieri existente între limbã ºi limbaj ar putea fi subliniate:

În timp ce limba este un fenomen social, care apare la nivelul societãþii, limbajul este un fenomen individual. Singularizarea limbajului se realizeazã atât în plan fiziologic prin particularitãþile aparatului fonator, cât ºi în plan psihologic, prin manifestãri individuale. În limbaj se percep diferenþieri personale, chiar dacã materialul limbii este acelaºi; de asemenea, aºezarea cuvintelor în frazã ºi selectarea lor pentru emiterea unor judecãþi ºi raþionamente fac din actul comunicãrii un „coeficient personal".

Dacã acceptãm cã limba este un fenomen extraindividual, atunci limbajul este mijlocit de vehicularea ei. Limbajul presupune transformarea elementelor limbii în elemente proprii, iar pentru aceasta este necesarã conºtientizarea laturii fonetice, grafice ºi semantice a cuvintelor. Cu ajutorul limbajului, subiectul uman trece de la structuri semantice simple (cuvinte izolate) la structuri semantice complexe (propoziþii, fraze, texte).

Preocupat de vasta problematicã înscrisã în ecuaþia comunicare- limbã-limbaj, Valer Mare (1985) considerã cã între comunicare ºi limbã existã relaþii de coincidenþã parþialã a sferelor lor, noþiunile de mai sus având ºi elementele proprii. Limbajul depãºeºte limitele comunicãrii propriu-zise, desfãºurându-se într-un fel sau altul când nu are loc comunicarea interumanã (limbajul continuã sã fiinþeze chiar ºi atunci când subiectul nu comunicã exterior cu nimeni). Totodatã, comunicarea depãºeºte limitele limbajului verbal, angajând o serie de comportamente specifice umane (imitaþia, contaminarea, repetiþia). « mai multe referate din Psihologie