Competitivitatea

3x puncte

categorie: Economie

nota: 9.12

nivel: Facultate

Avantajul competitiv al firmei si determinantele avantajului competitiv national. Diamantul (rombul) porterian
Studiind structurile ofertei si ale consumului, se constata ca exista un numar de firme din una sau cateva industrii (ramuri) provenite din anumite tari, capabile ca, timp indelungat, sa se impuna pe pietele nationale si internationale. Ele au competitivitate internationala pentru [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Competitivitatea

Avantajul competitiv al firmei si determinantele avantajului competitiv national. Diamantul (rombul) porterian
Studiind structurile ofertei si ale consumului, se constata ca exista un numar de firme din una sau cateva industrii (ramuri) provenite din anumite tari, capabile ca, timp indelungat, sa se impuna pe pietele nationale si internationale. Ele au competitivitate internationala pentru ca ajung sa-si creeze si sa-si mentina un avantaj competitiv. Firmele elvetiene detin asemenea pozitii in domeniul produselor farmaceutice, de orologie, din ciocolata, al serviciilor financiar-bancare si al anumitor categorii de servicii turistice.

In SUA se afla cei mai renumiti concurnti internationali in domeniul cinematografiei, cartilor de credit, microcalculatoarelor, cercetarii stiintifice si al unor produse agroalimentare etc. Firmele italiene sunt imbatabile in domeniul echipamentelor de schi, gresiei, faiantei, echipamentelor sanitare si de automatizare industriala, incaltamintei de piele si confectiilor de lux.

Respectivele firme detin surse de avantaje competitive care prin agregare confera economiilor nationale capacitatea de a detine timp indelungat pozitii bune pe pietele modiale relevante.
Studiile de economie teritoriala si mediu concurential releva ca majoritatea sectoarelor prospere si competitive dintr-o tara cuprind grupuri de firme si nu participanti izolati. Firmele bine plasate in concurenta internationala sunt de regula grupate in aceeasi regiune sau in cateva regiuni, ele formeaza un cluster sau GER (grupari economice regionale de firme) in limbajul folosit pentru prima oara de M. Porter.

Un cluster reprezinta o concentrare gografica de firme competitive cu activitati de afaceri internationale care coopereaza, dar se si concureaza. Ca rezultat al celor doua mecanisme, in tr-o anumita regiune devine dominant si performant un tip de activitate economica: software in Bavaria (Germania), Valencia (Spania), Silicon Valley (SUA); industria aeronautica si constructoare de masini in zone specifice din Franta, Germania, SUA, Japonia. Clusterul include o parte importanta sin zonele care formeaza sistemul valoric al unui produs complex sau al cateorva inrudite.

Lantul si sistemul valoric
Pentru identificarea si studierea avantajelor competitive (tipuri, surse, forme), Michael Porter a inovat experientele anterioare prin introducerea a doua concepte-cheie: lantul valoric si sistemul valoric al firmei (produsului) pe baza carora circumscrie si politicile strategice si orientarile tactice ale firmelor.

In viziunea moderna, porteriana, de abordare a avantajului concurential al firmei si sursele sale, este adoptata o viziune sistematica asupra activitatilor pe care le executa firma si a interactiunilor dintre ele, concretizate in lantul valoric. Intelegerea si relevarea avantajului competitiv sunt dificle daca firma este privita global, ca un tot.
Cele noua categorii generice de activitati care fomeaza lantul valoric se conditioneaza in modalitatile cele mai diferite in functie de domeniu si dimensiunea firmei, de gradul de specializare sau diversificare, de nivelul tehnic si complexitatea tehnologiei, de aliantele pe care firma in cauza le realizeaza cu altele.

Elementele lantului valoric realizeaza legaturi nu doar interne, in cadrul fimei, ci si pe verticala, in amonte (cu furnizorii) si in aval (transportatorii, distribuitorii, cumparatorii, administratiile publice si private, din tara si/sau strainatate). In felul acesta, lantul valoric este inclus intr-un flux mai larg care poate fi numit sistem valoric, compus din:
a) valoare de input, din amonte (de la furnizori);
b) lantul valoric propriu al firmei structurat pe contributia fiecareia dintre cele noua categorii generice;
c) valoarea din aval, cae ocazionata de numeroasele activitati care insotesc drumul bunurilor marfare de la producatorul primar spre intermediar, distribuitor respectiv consumator.

Tipurile avantajului concurential
Succesul concurential al firmei depinde de starea sistemului valoric pe baza caruia se realizeaza bunul marfar. Ca rezultat, bunul marfar se impune pe piata relevanta – interna, comunitare, mondiala – gratie avantajului concurential pe care-l detine.

Pot fi identificate mai multe tipuri de avantaje competitive:
a) avantajul competitiv bazat pe costuri unitare minime (CTM) semnifica faptul ca respectiva firma este mai eficace decat concurentii sai in conceperea, productia, comercializarea si service-ul unui produs dat, sigurandu-ri un CTM mai redus in marime absoluta.
Promovarea strategiilor costurilor – adica minimizarea CTM – intalnita preponderent in fabricatiile standard, fara atribute de lux (materiale de constructii, energie electrica etc.), isi propune ca obiectiv prioritar obtinerea unor avantaje absolute de cost prin luare in considerare a firmei ca un tot, a tuturor activitatilor si a interactiunilor dintre ele prin care se creeaza valoare pentru client, constituite in lantul valoric.

Activitatiile primare pot fi bine individualizate, uneori chiar spatial si, de regula, isi concretizeaza riguros costurile si contributia (la costurile globale si la formarea CTM). Activitatile de sprijin, desi distincte in organigrama, presupun prestatii care preced, succed sau insotesc fiecare dintre activitatiile primare; de regula, se ignora amploarea si costul lor, punandu-se accentul pe urmarirea si nivelu costurilor contabile pe care le comporta activitatile primare, tradandu-se superficial impactul activitatilor de sprijin si de costurile acestora.

Strategia de cost compara proportia in care resursele firmei sunt alocate pe cele noua categorii generice si contributia fiecarei categorii generice la obtinerea bunului finit. Operatiunea este cu atat mai necesara cu cat analizele internationale au relevat ca in pretul final al majoritatii bunurilor marfare importante costurile de fabricatie, spre care in mod traditional ne concentram in cea mai mare masura analiza, mai detin in conditiile actuale cel mult 20-25% din CTM-full.

b) avantajul competitiv de diferentiere sau diversificare (ACD) apartine firmei care asigura o oferta specifica fata de ceilalti competitori, avand valoare pentru consumatori. Pentru aceasta, raspectiva firma studiaza si adopta decizii si actiuni adecvate, luand in calcul:
- preferintele diferitelor categorii de consumatori (in functie de varsta, pregatire, localizare geografica), identificand „nise” de piata care au fost ignorate de alti competitori;
- verigile lantului (sistemului) valoric pentru a identifica elementele care-i confera avantaje fata de concurenti, realizand diferentiere intrinseca (structura, fiabilitate, mentabilitate, durabilitate, intretinere) sau extrinseca (mod de prezentare, comercializare,conditii de plata), aprecierea de grupuri de consumator, care se ataseaza de respectiva oferta, devenind chiar captivi.
ACD poate proveni din orice element al lantului valoric, iar rolul decisiv il au inovatia si cresterea componentei cultural – artistice in valoarea si structura bunurilor.

c) avantajul competitiv prin concentrarea pe un element prioritar. De exemplu, pentru un producator de automobile elementul prioritar pe care se concentreaza poate fi: designul exterior, confortul interior sau al soferului, suspensia, durabilitatea, diminuare riscurilor in caz de accident s.a.m.d. Pentru a reusi in competitie, producatorul alege in functie de cumparatorii tinta, un anumit element prioritar pe care il urmareste, cautand sa-l realizeze cu cel mai mic cost si cu „accesorii” care sa-l diferentieze de alti prducatori.

d) avantajul competitiv de flexibilitate apartine acelor firme care realizeaza cea mai buna reactie la schimbarile cererii, preturilor, conditiilor de comercializare si structura ofertei dominate s.a.m.d. Ele se adapteaza rapid la noile realitati, au intaietate in onorarea oportunitatilor ivite, obtin renta datorita faptului ca o perioada sunt in situatia de unic sau principal ofertant al unui bun marfar care raspunde unor preferinte specifice. Traditionalele economii de scara si de diferentiere trebuie completate cu economiile rezultate din flexibilitatea firmelor intr-o lume in care schimbarile se produc la intervale tot mai scurte.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Economie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.