Companiile de petrol multinationale

5x puncte

categorie: Marketing

nota: 9.92

nivel: Facultate

     Petrolul sau titeiul - in mod justificat numit si "aurul negru", pentru calitatile sale ca si pentru avantajele ce rezulta din prelucrarea lui - s-a numarat printr-o "continuitate remarcabila" în ce priveste utilizarea lui în cursul istoriei, "aparând pretutindeni, universal si multiplu, etern si misterios". Neîndoielnic, petrolul nu a fost dintotdeauna la fel de râvnit si apreciat, ci de-abi[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Companiile de petrol multinationale

     Petrolul sau titeiul - in mod justificat numit si "aurul negru", pentru calitatile sale ca si pentru avantajele ce rezulta din prelucrarea lui - s-a numarat printr-o "continuitate remarcabila" în ce priveste utilizarea lui în cursul istoriei, "aparând pretutindeni, universal si multiplu, etern si misterios". Neîndoielnic, petrolul nu a fost dintotdeauna la fel de râvnit si apreciat, ci de-abia în ultimii 100 de ani, s-a impus ca un produs extrem de cautat, ca un element al solului indispensabil bunei desfasurari a vietii economice moderne si ca un important factor al politicii internationale, promovând, în consecinta dese si internationale conflicte diplomatice, economice si chiar militare.

      Pe plan mondial adevarata problema a petrolului s-a ivit la sfârsitul secolului al XIX-lea si la începutul secolului nostru adica atunci când s-a trecut la utilizarea pe scara tot mai larga a derivatelor obtinute din "aurul negru".

      În decursul a numai câteva decenii, petrolul a devenit unul din elementele fundamentale ale vietii economice moderne. El este dupa expresia fericita a unuia dintre specialistii domeniului - "sângele economiei". Potrivit opiniei lui Cesar Alimenti, petrolul constituie, în epoca contemporana "Meniu de bolta", pentru industrie, transport si prima conditie pentru apararea nationala a statelor.

      Petrolul, consemna Eduard Ward, în 1960 - a devenit "universal si international". Toate tarile au început sa-l caute frenetic în solul lor, caci el aduce independenta economica si bogatie.

      Petrolul a retinut - începând din jurul anului 1900 - tot mai mult atentia statelor producatoare sau neproducatoare ale pretiosului combustibil si unele si celelalte s-au aratat preocupate sa-si asigure cantitatile necesare unei bune desfasurari a vietii lor economice, în primul rând, pentru statele producatoare, problema nu prezenta dificultati, iar unele dintre ele (SUA îndeosebi) s-au folosit de avantajul posedarii unor bogate rezerve de titei pentru s-si extinde dominatia economica si în consecinta, politica în diverse zone de pe glob.

     Într-un secol petrolul a devenit prima industrie a lumii.

      Se foreaza azi la adâncimi de peste 4000 metri pe toata suprafata globului, pâna la cercul polar, se pompeaza, se trateaza si se transporta petrol. Cele mai mari vapoare din lume sunt petrolierele.

      În anul 1900 aurul negru asigura mai putin de 4% din nevoile de energie ale întregii lumi. Azi, petrolul acopera 40% din aceste nevoi. În ciuda unei scaderi a consumului, lumea arde înca, în fiecare an, aproape 3 miliarde tone de produse petroliere, jumatate din acestea fiind furnizate doar de 8 companii.

      Opt din zece întreprinderi dintre cele mai bogate din lume sunt companii petroliere. Dintre acestea patru sunt companii americane.

      În S.U.A., din cele zece societati industriale care au cele mai mari cifre de afaceri, sapte sunt grupuri petroliere. În sfârsit din toate categoriile de întreprinderi din lume, socitatea cea mai puternica este Exxon, cu o cifra de afaceri de 88,5 mld. $ în 1983, cu 156000 de salariati, dintre care 12.000 cercetatori, lucrând în peste 500 filiale, implantate în 100 de tari. În 1983 beneficiul societatii Exxon a depasit 4,9 mld. $.

      Este deja o idee general acceptata, cum ca industria petrolului s-a nascut în Statele Unite (în Pensylvania în 1859) si ca, cu exceptia câtorva ani din ultima parte a secolului al nouasprezecelea, Statele Unite, au fost pâna foarte curând cel mai mare producator de petrol al lumi, consumator si centru de rafinare a petrolului.

     Chiar si astazi, Statele Unite ramân cel mai mare consumator de petrol, dar a fost întrecut de U.R.S.S. în ceea ce priveste productia de petrol si rafinarea acestuia. Chiar si asa, petrolistii americani privesc industria petrolului ca pe o inventie americana si continua sa se exprime cu scepticism în ceea ce priveste abilitatea oricarei alte natiuni în a rezista cu succes în industria petrolului, si continua sa fie sceptici în ceea ce priveste posibilitatile de organizare si de conducere a industriei petrolului în orice alta modalitate decât acea testata si încercata deja în Statele Unite.

     Aceasta atitudine, reiese, desigur, din importanta majora a industrie petrolului din Statele Unite., si a cresterii intereselor marilor firme americane, care, au dominat afacerile internationale ale petrolului din cele mai vechi timpuri ale acestora înca de la începuturilor lor.

     Pâna de curând, numai grupul englez - german Shell si British Anglo - Iranian (acum B.P.) au constituit singurele competitoare la nivel mondial, în timp ce Shell constituia singura companie straina cu o contributie semnificativa la dezvoltarea industriei petrolului chiar si în S.U.A.

     Shell a avut interese americane sporite pentru o foarte lunga perioada de timp, o parte a actionarilor apartinând S.U.A. Componenta americana a grupului international a devenit acum atât de extinsa, încât contribuie cu aproximativ o treime la profiturile companiei.

     În Texas, respectiv Houston, aproape 100.000 de persoane lucreaza în industria petrolului si comertul cu acesta, în petrochimie si în industria petroliera.

     În petrol se ruleaza anual o importanta cantitate de bani, Texasul ocupând din acest punct de vedere unul din primele locuri din lume.

     Texasul este statul cu cea mai mare productie de petrol din S.U.A. Produce 25% din petrolul rafinat si detine 40-50% din petrochimia întregii tari, de exemplu 80% din cauciucul sintetic provine din regiunea Houston.

     Pentru a asigura viitorul, rezervele Texasului sunt controlate în fiecare zi. Sute de "independenti" continua sa caute gaz si petrol si câteodata o fac cu succes.

     Houston si regiunea înconjuratoare reprezinta capitala mondiala a petrolului. Se rafineaza aici 4.561.000 barili pe zi, ceea ce înseamna 87% din productia totala a Texasului si 25% din cea a Statelor Unite. Acest petrol rafinat a produs în 1981 - 10.503,7 milioane $, 6% din totalul veniturilor S.U.A.

     Compania Exxon International, îsi are sediul la New York. Terminalul sistemului Logics permite urmarirea pe ecranul unui monitor a activitatii tuturor companiilor sale, extinse în 65 de tari.

     Aceasta companie produce în 17 tari, printre care : Marea Britanie, Australia, Malaysia, Norvegia, si într-o mai mica masura, în Franta, Germania, Olanda, Indonezia, Columbia si America de Sud, cantitati si mai mici.

     Din Alaska, prin conducta se scot 1,5 milioane barili pe zi. Nu se detine controlul decât asupra a 20% din aceasta cantitate, adica 300.000 barili. Rezerva este de 7 miliarde barili de petrol si 36 trilioane picioare metri cubi de gaz, din care 20% petrol si 40% gaz apartin companiei Exxon.

     Gazul natural reprezinta pentru Exxon, în viitor, 50% din productie, sau aproape de aceasta cifra. Exista de asemenea planuri de cercetare în ceea ce priveste petrolul extras din carbune si nisipuri asfaltice sau din sisturi bituminoase (Canada, Venezuela), foarte costisitoare însa.

     Veniturile companiei sunt utilizate aproape în întregime pentru cercetari si expansiune. Exxon este un grup de 786.000 actionari.

     B.P. (British Petroleum) este fosta Anglo-Iranian Oil, întemeiata în 1909 si denumita holding. Apartine în mare parte guvernului britanic.

     În cursul ultimilor decenii a pierdut concesiunile din Irak, Iran si Libia. Cu toate acestea a avut capacitatea ca în câtiva ani sa refaca un veritabil imperiu în Marea Nordului, Alaska, Shetland, în care si-a plasat, cu un deosebit simt de orientare, despagubirile în urma exproprierii.

     Terminalul de la Sullam Voe, de pe insulele Shetland, a fost construit de cele 30 de societati engleze, americane si din alte tari, partenere în exploatarea zacamintelor din partea de nord a Marii Nordului, B.P. fiind si constructor si cel care exploateaza.

     Exista 40 de nave pe luna, care încarca aici petrolul brut, transportat din 2 conducte submarine din marea nordului. 800 de persoane lucreaza la extractia celor 2.000.000 de barili pe zi, ceea ce înseamna jumatate din întreaga productie a sectorului englez din Marea Nordului si 2 treimi din consumul Marii Britanii.

     Acest termina poseda rezervoare pentru 7 zile de productie, în cazul în care conditiile meteorologice nefavorabile împiedica acostarea navelor.

     În sectorul englez din Marea Nordului, cu ajutorul celor aproape 30 de platforme din otel sau beton, se extrage petrol din 18 zacaminte. Cea mai mare platforma aflata le suprafata zacamântului Ninian, este o structura de beton de 600.000 tone.

     Platformele care furnizeaza petrol se afla la jumatatea distantei dintre Norvegia si Marea Britanie, la 190-200 de aici. Ele produc 2.000.000 barili/zi adica 100.000.000 tone/an.

     Se estimeaza ca rezervele din Marea Nordului sunt de ordinul a 1,5 miliarde tone, fara probleme pentru min. 20 de ani.

     Datorita presiunii subterane se aduce la suprafata numai 30-40% din petrolul existent. Se experimenteaza sisteme de injectie cu apa sau cu gaz, pentru a ajuta petrolul sa urce mai rapid.

     Compania cauta petrol brut si în alte parti. De exemplu în China, unde B.P. a facut oferte de foraj, în Indonezia, unde a cumparat Dime Petroleum, în Alaska, unde se lucreaza pe pamânt înghetat tot timpul anului.

     Shell (Royal Dutch Shell) în S.U.A. este denumita Shell Royal din momentul asocierii în 1907 într-un holding format din compania olandeza Royal Dutch si cea engleza Shell Transport And Trading Co. Are 2 sedii : Londra si Haga.

     Repartitia este 60% partea olandeza si 40% Shell, asocierea fiind reala. Toate serviciile se gasesc în ambele sedii, cu câteva exceptii : serviciile comerciale si de dezvoltare ale companiei Shell sunt centralizate la Londra.

     Capitalul total este de 20 miliarde lire sterline. Royal Dutch au mai mult o activitate internationala si cei 600.000 de actionari sunt un sfert din Olanda, o cincime din Elvetia, o zecime din Franta, 90% din cei 400.000 de actionari ai companiei Shell se afla în Marea Britanie.

     Reprezinta al doilea grup petrolier mondial, cu un capital supus riscurilor, caci pretul barilului evolueaza.

     În sens general nu se poate spune ca exista un cartel, ci mai bine spus o piata, din care fac parte numeroase companii, din care câtiva vânzatori detin monopolul ofertei.

     Previziunile pe urmatorii ani au în vedere ca tarile industrializate, membre OCDE îsi vor reduce consumul cu 10%, ceea ce va da nastere unor probleme legate de stocare.

     Elf Aquitoine - o alta companie petroliera cu un capital imens. Trecerea de la situatia de tensiune, pentru a nu spune de penurie, la o situatie de abundenta este relativ brusca. În situatia în care ritmul de dezvoltare se micsoreaza, devine din ce în ce mai greu sa finantezi noi cercetari în mari adânci sau în Alaska.

     Compania produce mai mult în tarile lumii a treia. Bugetul, estimat la aproximativ 7 miliarde de franci o situeaza printre primii în lume dar cu toate acestea compania este departe de a fi una dintre cele mai importante companii mondiale.

     Veniturile vin din partea productiei de petrol si gaze din Franta, Marea Nordului si Africa. Compania este supusa pe plan mondial, anumitor constrângeri. Obligatia de a stoca, pavilion national pentru flota, unele cale pentru distributie, dar exista si libertati de manevra acordate de catre stat. Elf-Aquitoine lucreaza într-o perspectiva de 15-20 de ani dupa modelul companiilor japoneze si spre deosebire de cele americane.

     Pe scurt în 30 de ani Elf Aquitoine pornind de la zero a reusit sa se ridice la nivelul celor mai mari companii internationale. Are o strategie proprie, câteodata în contradictie aparenta cu obiectivele guvernului francez si îsi revendica în mod deschis si pe drept calitatea de companie multinationala.

     Întreg acest mecanism, bine uns, al companiei multinationale, se loveste de dificultati de toate tipurile, de obstacole de tot felul.

     Aceasta nu este o afacere pentru speculanti, deoarece daca ei câstiga într-o zi, pierd a doua zi, ca la Monte Carlo. Dar marile companii, reusesc prin piata libera sa-si puna mai bine de acord necesitatile cu ofertele.

     În cursul ultimilor 20 de ani, s-a facut o mare risipa de petrol. Acum, consumul a scazut cu 25%. În 1979, companiile obtineau cele mai mari profituri din productie. Acum, datorita nationalizarilor din tarile producatoare, ele trebuie sa câstige din distributie si rafinare. În transporturi, concurenta este prea mare.

     Razboiul petrolului îmbogateste pe cei bogati si saraceste pe cei saraci, implicând numeroase aspecte de individualitate.

     Exista si o alta sursa de perturbare constata a petii petrolului. Producatorii independenti care opereaza pe piata Statelor Unite.

     Câteva genii în finante au descoperit chiar ca e mai usor sa gasesti zacaminte la Wall Street decât adânc sub ape, pamânturi sau gheturi.



     Nu costa, în actiuni decât 4 pâna la 9$ barilul, în vreme ce costul exploatarilor ajunge la 11 pâna la 16$ barilul.

     Legile antitrust devenind mai putin severe, concentrarea de fonduri dureaza si determina o revizuire progresiva dar continua a organizarii industriale în raport de statele producatoare. Miscarea este în plina desfasurare si tinde sa accelereze.

     OCDE si Banca Regulamentelor Internationale, ofera constant statistici, comparatii cu privire la situatia tarilor membre, retine cifre care sa ofere o imagine de ansamblu asupra datoriilor, productiei, traseelor folosite pentru aprovizionarea cu petrol brut si produse finite tarilor membre.

     Nu încape îndoiala, fata de situatia actuala, omenirea va trebui, prin eforturi comune si buna întelegere, sa abordeze cu curaj, mai devreme sau mai târziu si ultimul episod al epopeii mondiale a petrolului : asigurarea dezvoltarii utilizarii universale în conditiile renuntarii treptate si poate, chiar deplin la derivatele smulse "aurului negru".

     "Petrolul" - a devenit prima industrie a lumii....Suntem în prezenta celei mai mari amintiri din istoria umanitatii. Cu toate acestea, energia - petrolul a intrat într-o perioada de declin. Era petrolului atotputernica s-a sfârsit si este posibil sa urmeze la începutul celui de-al treilea mileniu, era hidrogenului.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Marketing

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.