Colecistopancreatografia endoscopica retrograda

5x puncte

categorie: Medicina

nota: 8.14

nivel: Facultate

Atomismul modern utilizează, în descrierea existenței și comportamentului atomului, conceptele fundamentale ale fizicii cuantice, ceea ce permite o explicare coerentă a stabilității lui și a proceselor fizice proprii microobiectelor care îl compun, în concordanță cu rezultatele experimentale. Deosebirile esențiale între fizica cuantică și cea clasică sînt concentrate în două afirmații:

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Colecistopancreatografia endoscopica retrograda

Atomismul modern utilizează, în descrierea existenței și comportamentului atomului, conceptele fundamentale ale fizicii cuantice, ceea ce permite o explicare coerentă a stabilității lui și a proceselor fizice proprii microobiectelor care îl compun, în concordanță cu rezultatele experimentale. Deosebirile esențiale între fizica cuantică și cea clasică sînt concentrate în două afirmații:

1. mărimile măsurate (observabilele) nu pot lua orice valori;
2. comportarea sistemelor într-o experiență dată nu poate fi prevăzută decât statistic.

Din prima afirmație rezultă că atomul, ca sistem fizic de microobiecte, este supus regulilor de cuantificare; din cea de a doua, că, în domeniul său de observație, descrierea corectă a rezultatelor experimentale se realizează prin formularea de legi statistice.

Cuantificarea atomului. Noțiunea de cuantificare se referă la faptul că mărimile fizice care definesc starea atomului nu pot lua decât valori care variază în salturi, adică sînt discrete (discontinue). Parametri principali ai acestei stări capătă expresii care conțin de regulă constanta lui Planck, h, și sînt multipli întregi sau fracționări ai lui h. Una dintre constantele fundamentale ale fizicii universale, constanta lui Planck are valoarea:

h = 6,626 x 10-34 Js (joule x sec)

Din această expresie rezultă că dimensiunea ei fizică decurge dintr-un produs [energie] x [timp], deci este cea a unei acțiuni (de unde denumirea de cuantă de acțiune). In modul de manifestare al fenomenelor la scara atomică, o cantitate de acțiune este în mod obligator un multiplu de h.

Mărimea constantei lui Planck constituie un criteriu de aplicabilitate a mecanicii cuantice, respectiv mecanicii clasice, în abordarea unui domeniu fenomenologic: dacă pentru un sistem fizic orice variabilă dinamică "naturală" având dimensiunea acțiunii (coordonatele spațiale, impulsul, momentul cinetic, viteza, energia etc.) are valori numerice comparabile cu h (așa cum este cazul atomului), comportarea sistemului trebuie descrisă în termenii mecanicii cuantice.

Pe de altă parte, dacă fiecare asemenea variabilă este foarte mare în raport cu h, legile fizicii clasice sînt valabile cu o precizie suficientă.

După cum se știe, un criteriu similar, viteza luminii e (3 x 108 ms-1) este utilizat în alegerea tratării "relativiste" sau "nerelativiste" a unui fenomen fizic: o tratare nerelativistă (clasică) este adecvată, adică suficient de precisă, dacă toate vitezele implicate sînt mici în comparație cu c.

Energia. Ideea cuantificării energiei atomului, principalul parametru care îi descrie starea, a fost materializată de N. Bohr, prin enunțarea primului dintre postulatele care stau la baza cunoscutului său model atomic semiclasic.

Potrivit acestui postulat, energia unui atom (considerat în repaus) nu poate lua decît valori dintr-o mulțime discretă de energii El, E2...; corespunzător acestor valori, mișcarea constituenților săi interni (electronii) se poate efectua numai pe anumite orbite "permise" sau orbite staționare, în care atomul nu emite și nu absoarbe energie. Aceasta îi conferă starea staționară, adică stabilitatea.
« mai multe referate din Medicina

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.