Clonare umana

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Clonare umana

Anul 1997 a fost anul de rãscruce pentru comunitatea internaþionalã a oamenilor de ºtiinþã. Clonarea umanã - posibilitatea oferitã de ingineria geneticã de a obþine indivizi identici, în serie - a scandalizat întreaga lume, mai ales morala creºtinã. Tehnica geneticã ce permite clonarea fiinþei umane reprezintã, în realitate, o practicã neo-alchimicã pe care canoanele Bisericii o anatemizeazã, alãturi de vrãjitorie ºi magie.
....................................................

Ian Wilmut, primul om de ºtiinþã care a reuºit sã cloneze un mamifer (oaia Dolly) nu este de acord cu clonarea reproductivã. Numeroºi specialiºti în clonarea animalelor, printre care ºi biologul Rudolf Jaenisch de la Whitehead Institute din Massachusetts, afirma cã tentativele de clonare umanã sunt nu doar sortite eºecului, dar ºi „iresponsabile” ºi „respingãtoare”. Cercetãtorul avertizeazã de mult cã tehnica clonãrii dã greº foarte des la animale ºi a creat o veritabilã „galerie a ororilor”: malformaþii congenitale, diformitãþi fizice, deficienþe ale sistemului imunitar, îmbãtrânire prematurã etc.

Cele mai multe animale clonate nu supravieþuiesc mai mult de câteva zile ºi prezintã o mulþime de anormalitãþi: hipertrofie placentarã, pneumonie, deficienþe hepatice, obezitate, îmbãtrânire prematura etc. Ian Wilmut, creatorul oiþei Dolly, primul mamifer clonat, a atras atenþia cã rata eºecurilor este extrem de ridicatã.

El a amintit cã abia la cea de-a 276-a tentativã a reuºit sã obþinã o clonã viabilã, dar nu ºi perfectã. Acum câteva luni, cercetãtorul irlandez a anunþat cã Dolly este bolnavã ºi îmbãtrâneºte prematur. Referitor la clonarea umana în scopuri reproductive, el a insistat cã nimeni nu ar trebui sa o încerce. Alãturi de el au protestat o mulþime de alþi savanþi, care au calificat clonarea umana drept „sordidã”. O poziþie durã faþã de acest eveniment au mai avut preºedintele Franþei, Jacques Chirac, ºi Biserica Ortodoxã Rusã.

Clona este copia identicã a unei persoane doar din punct de vedere genetic. Ca sã putem spune cã o clona este identicã cu originalul ar trebui sã se poatã transfera inclusiv memoria ºi personalitatea acelei persoane în corpul cel nou, iar pentru moment (cel puþin în urmãtorii zeci de ani) nici nu se pune problema unui asemenea lucru. Mai ales cã nu se cunoaºte nimic despre cum ar interacþiona, cum s-ar comporta o clona umanã ajunsã la maturitate, în relaþia cu celelalte fiinþe umane. Nu mã îndoiesc cã pe undeva, prin lume, existã persoane care încearcã sã creeze clone umane ºi probabil cã vor reuºi dar, datoritã reacþiilor pe care le-ar trezi în societate (în ultimul timp ºi din punct de vedere juridic), se vãd obligaþi sã acþioneze discret.

Animalele transgenice pot fi folosite pentru cercetãrile medicale ºi farmaceutice. Ele pot fi produse prin transfer de nucleu. Daca sunt
introduse gene umane în organismele lor aceste animale transgenice (oi sau porci) pot produce proteine umane (în lapte) sau insulinã pentru diabetici. Clonarea poate contribui ºi la tratamentul unor boli prin reprogramarea celulelor pieii (generând celule pancreatice pentru diabetici, respectiv neuroni pentru bolnavii de Parkinson) ºi înlocuirea celulelor bolnave cu cele noi. Prin clonare transplantarea de organe poate deveni o soluþie de succes. Chiar dacã transplantarea de organe este un lucru curent la ora actualã, deseori este o criza de organe potrivite.

Xenotransplantul (transplantarea de organe de la o specie la alta) este o soluþie a acestei crize deºi poate duce deseori la o respingere a organului din cauza nerecunoaºterii lui de cãtre organismul beneficiarului. Se estimeazã cã în viitor organele umane vor putea fi cultivate în afara corpului iar oamenii vor fi capabili sã-ºi cloneze organele pentru transplante personale. Clonarea prin transferul de nucleu arata un adevãrat potenþial în agriculturã prin îmbunãtãþirea fondului genetic ºi a produselor. Tot prin clonare se pot salva ºi speciile pe cale de dispariþie.

Clonarea ar putea reduce patrimoniul genetic atât al oamenilor cât ºi al animalelor (de casã). Prin producerea de clone multiple apare riscul de a crea o populaþie formatã din indivizi identici (nu este cazul în momentul de faþã). Aceºti indivizi obþinuþi prin clonare ar putea sã sufere de aceleaºi boli sau sã fie sensibili la acelaºi tip de agenþi patogeni iar un singur virus ar putea extermina populaþia de pe o zonã întinsã, chiar o specie întreagã.

Clonarea ar putea acþiona în defavoarea evoluþiei ºi prin faptul cã oamenii s-ar putea decide sã cloneze doar animalele cele mai potrivite pentru ei. Clonarea (ingineria geneticã) ar putea fi folositã pentru a crea „omul perfect” (sau soldatul perfect - un scenariu des întâlnit la Hollywood) sau un om cu o putere fizicã deosebitã dar o inteligentã sub-normalã, o subclasã geneticã. Clonarea ar putea avea efecte dezastruoase in cadrul familiei cãci un copil nãscut prin
clonarea tatãlui, de exemplu, ar putea fi considerat un frate geamãn identic al originalului. Efectul psihologic asupra fiinþelor umane (clone sau originale) la un asemenea lucru nu este încã studiat ºi cunoscut.

În final dar nu în cele din urmã, care ar fi drepturile unei clone?
Cele ale unui frate geamãn sau ale unui copil al originalului? Ar avea mãcar drepturile unei fiinþe umane? Iar dacã originalul ar ucide o clona de-a lui (sau invers) ce ar fi acest lucru din punct de vedere legal: o crima sau o sinucidere?

Chiar presupunând cã s-ar reuºi crearea unei clone a lui Iisus (iar acest lucru este de la bun început îndoielnic din cauza trecerii timpului ºi a autenticitãþii relicvelor), ipoteza cã ar avea "puteri divine" ar putea duce doar la presupunerea cã Iisus a reprezentat o mutaþie geneticã (spontanã sau realizatã de cineva) pe un fond de speculaþii religioase. « mai multe referate din Religie