Cicero - Despre suflet

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Cicero - Despre suflet

. Intrebarea esentiala de la care trebuie sa pornim, este, daca pot sau nu pot fi decelate in sistemul filozofic ciceronian, tributar adeseori eclectismului si compilatiei, unele peceti de originalitate pe care, nolens volens, tema ca atare le-ar reclama.
Asadar, in prima carte a Discutiilor de la Tusculum, lucrare al carei stil platonician este evident, avand insa si o latura didactica, Cicero porneste de la o provocare: "Malum mihi videtur esse mors!" ("Tusculanae disputationes" V 9).

Dupa ce, in pur stil enciclopedic, se face o trecere in revista a viziunilor filozofilor elini, (idem - X 19 - XI 23), de la Empedocle, pana aproape de epoca sa, prin excludere, Cicero isi fundamenteaza conceptia despre suflet pe doctrinele lui Platon si Aristotel: "(Aristoteles) quintum genus adhibet vacans nomine et sic ipsum animum endelecheian apellat novo nomine quasi quandam continuantam motionem et perennem." (X 22).

De asemenea, simpatia sa fata de Platon este si mai evidenta, nu atat din pasajul de mai jos, cat din intregul cartii intai: "Num elegantia Platonem superare possumus? Evolve diligenter eius eum librum, qui est De animo: amplius quod desideres nihil erit." (XI 24).
Aceasta prezentare - in nuce -, de pana acum, evidentiaza demersul descriptiv si analitic al lui Cicero. Dar aceasta nu este suficienta; esentialul - illa meliora - abia de acum se descopera, constituind, de fapt, filonul principal:

Din moment ce sufletul, precum ochiul, vede lumea inconjuratoare, fara a putea fi vazut, Cicero propune in cunoasterea sufletului, a eternitatii sale, a originii sale divine, a insusi Creatorului sau, asumarea caii contemplative ca scop si cauza. Contemplarea este indepartarea sufletului de trup, iar aceasta aduce cu sine acel -ediscere mori- (a invata sa mori). Insa nu aici sta originalitatea lui Cicero, caci calea contemplativa, prin aspectul ei ennoietic, apare si la Platon.

Apare insa o diferenta formala, anume, daca la Platon tinta spre care trebuie sa se indrepte sufletul o constituie lumea ideilor, care sunt perfecte, inefabile, neschimbatoare, inalterabile etc., in vreme ce lumea inconjuratoare, ca mimesis a lumii ideilor, este minimalizata, Cicero propune o contemplare a lumii inconjuratoare cu frumusetile si miracolul ei, elemente ce capata valoare de suport si stimul. De fapt, insasi frumusetea aceasta a lumii duce catre filozofie, starnita din pofta de a cunoaste. « mai multe referate din Religie