Cercetarea stiintifica si metodologia ei

3x puncte

categorie: Drept

nota: 9.64

nivel: Facultate

Cunoasterea pentru Faust nu este numai metodica, bazata pe ratiune, ci si magica, bazata pe sondarea misterelor, intrucat el "vede" si "intelege" lumea circular, ca pe ceva care vine, exista si apoi se intoarce de unde a venit. Diferentierea liniara intre "cauza" si "efect" nu mai este, in acest caz, atat de transparenta. Ea este o cunoastere in care se amesteca curiozitatea si dorinta de a vedea [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Cercetarea stiintifica si metodologia ei

Cunoasterea pentru Faust nu este numai metodica, bazata pe ratiune, ci si magica, bazata pe sondarea misterelor, intrucat el "vede" si "intelege" lumea circular, ca pe ceva care vine, exista si apoi se intoarce de unde a venit. Diferentierea liniara intre "cauza" si "efect" nu mai este, in acest caz, atat de transparenta. Ea este o cunoastere in care se amesteca curiozitatea si dorinta de a vedea mai mult decat cea de a sti.

Curiozitatea cunoasterii are, in acest caz, un aspect mai mult senzitiv si pasional, mai mult ca o "experienta traita" decat ca un efort al ratiunii. La originea metodei se afla bunul-simt. Acesta este un dat natural care pentru R. Descartes, asa cum spuneam mai sus, reprezinta "puterea de a judeca bine si de a distinge prin aceasta adevarul de fals", ceea ce este propriu ratiunii cugetatoare. Important este insa modul in care este utilizat bunul-simt, prudent si cu masura.

Din acest motiv, el trebuie sa se mentina in limitele ratiunii si sa nu serveasca niciodata intereselor noastre subiective, care ar putea duce la erori de interpretare. In felul acesta, bunul-simt, subordonat ratiunii si identificandu-se cu ea, poate deveni metoda cu ajutorul careia noi putem cunoaste atat lucrurile lumii exterioare, cat si starile noastre sufletesti interioare. Astfel, metoda devine "instrument al ratiunii" cu ajutorul careia putem cunoaste.

De aici rezulta ca metoda, ce deriva din ratiune, este un produs si un instrument al acesteia, este calea prin care ratiunea devine cunoscatoare. Metoda este cea care ne ofera "o cunoastere clara despre tot ceea ce este util in viata", afirma R. Descartes, inlocuind in felul acesta ignoranta cu stiinta. Metoda isi are originea in ratiune, in ordinea rationala ce se organizeaza ca "sistem de cunoastere" si de "intelegere". Ea este ratiunea orientata intentional intr-o anumita directie care isi propune astfel ca "obiectiv" cunoasterea unui anumit obiect, a unui fenomen sau a unei fiinte.

Metoda isi are originea in sfera ratiunii ca forma ordonata si orientata intentional in directia descoperirii si cunoasterii adevarului despre obiectele asupra carora isi indreapta atentia. Aceasta insa nu exclude si participarea subiectiva a sferei pasional-sensibile despre care am vorbit mai sus. Daca ratiunea ramane insa interioara si proprie spiritului cunoscator al cercetatorului, metoda devine actiune exterioara, atat ca model de a gandi, cat si ca instrument al gandirii, ea fiind prin aceasta o manifestare a ratiunii in act.

Cu ajutorul ei se face trecerea de la ignoranta la cunoastere. Sa analizam cateva etape ale constituirii metodei.Orice cunoastere porneste de la interogatie si se indreapta catre raspuns. Aceasta este directia unica pe care metoda trebuie sa o urmeze in aflarea adevarului.
Distingem in sensul acesta cateva directii principale: 1. Socrate urmareste descoperirea adevarului prin metoda dialectica, ce consta in "intrebari" si "raspunsuri".

Un dialog condus cu abilitate de acesta, obligand interlocutorul la un efort mintal pentru a deduce singur adevarul. Considerand ca toate cunostintele sunt depozitate in interiorul persoanei, fara insa ca aceasta s-o stie (anamnesis-mi), Socrate o ajuta sa le descopere si sa le scoata la lumina (metoda maieutica).2. Metoda lui Aristotel are consistenta ordinii unui rationament logic ce se desfasoara liniar intre doua momente, ipotetic si deductiv, care deriva succesiv unul din celalalt. Totul se desfasoara intre "daca" si "atunci".

Exemplul cel mai simplu care poate fi dat este urmatorul: "Daca aceasta lume este perfecta, atunci ea trebuie sa aiba o fiinta absoluta de care sa depinda". Prin urmare, "perfectiunea" este un atribut al lumii venit din planul divin.3. Gandirea stoicilor este dominata de indoiala. Ei pun problema cauzei, dar nu o rezolva, adoptand o atitudine de rezerva. Aceasta este ca o bariera pe care nu o depasesc, considerand totul ca fiind un "fatum" caruia nu i te poti impotrivi si care astfel inchide orice posibilitate de inaintare.

Se adopta in felul acesta o atitudine de acceptare pesimista care sfarseste prin a inchide ratiunea in supunere.4. Sfantul Augustin va depasi acest stadiu, transferand indoiala din planul gandirii in cel al descoperirii, intrucat cel care se indoieste face un act de gandire, iar aceasta este o dovada a faptului ca el, gandind, exista. Pentru el, indoiala iese de sub imperiul fatalului si devine certitudine a faptului ca, gandind, omul exista si, existand, se poate cunoaste atat pe sine, cat si lumea sa.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Drept

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.