Cele trei hagialacuri

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Cele trei hagialacuri

- In fata Frumosului, lamuri el, singuratatea devine apasatoare si e o seara prea frumoasa, domnule, o seara de basm si de vis. Asemenea seri se intorc, ziceAZse; de demult in taina lor le placea mesterilor cei vechi sa intruchipeze unele legende sacre, rareori insa penelul celor mai iscusiti chiar a izbutit sa le redea umbra limpede in toata albastraAZi stravezime. E seara izgonirii Agarei, seara fugii in Egipt. Pare ca, fascinata, vremea insasi isi conteneste mersul. Si in vazduhul fluid nici o adiere, in frunzisuri nici un murmur, pe luciul apei nici un fior...

Astazi, dupa atatia ani, imi pare caAZl mai aud. Vorbea masurat si rar, imprumutand spuselor cat de neinsemnate farmecul glasului sau grav si cald pe care stia saAZl mladieze si saAZl invaluie, sa-l urce sau saAZl coboare cu o fericita maiestrie . LAZam insotit ascultandu-l cu o placere crescanda in umbra acelei seri aproape mistice careia el ii resfrangea in ochi albastrul adanc si in intreaga faptura sa linistea nesfarsita, nu m-am saturat saAZl ascult toata noaptea.

Dar, pentru cate avea de povestit, o singura noapte nu era de ajuns asa ca, despartinduAZne, spre dimineata, am luat intalnire pentru seara urmatoare cand sAZa petrecut la fel, si apoi iar si iar, fara intrerupere, in sir, aproape trei luni......din rarele placute ale vietii mele. Cu cat scadea ziua ne intalneam mai devreme, ne desparteam mai tarziu. Sa nu mai fi fost zi deloc ca sa fi ramas mereu impreuna, rau nu miAZar fi parut; cu dansul nu mi sAZar fi urat o vesnicie. Nimic mai monoton totusi ca felul de a ne petrece timpul.

Masa o prelungeam pana spre miezul noptii, la vorba pe care o urmam la aer liber, cutreierand, calmi peripateticieni, ulite pustii prin mahalale necunoscute unde ne rataceam adesea, uitam ca ne aflam in Bucuresti. Uneori, la loc deschis, omul se oprea ca sa priveasca indelung cerul, din ce in ce mai frumos catre toamna si caruiaAZi cunostea toate stelele. Cand era vreme rea, mergeam la el acasa.

Locuia pe linistita strada a Modei, la catul al doilea al unei cladiri ce apartinea regelui Carol, la o frantuzoaica batrana careAZi inchiriase doua incaperi, bogat mobilate in gustul greoi de acum cincizeci de ani, un salon in fata si o odaie de dormit in fund, despartite printrAZun geamlac inalt. La belsugul de abanos si de mahon, de matasarii, de catifele si de oglinzi - acestea de toata frumusetea, fara rama si cat peretele - iubirea de flori a chiriasului, impinsa la patima, adaoga o nebuneasca risipa de trandafiri si de tiparoase ce, impreuna cu lumanarile pe cari le gaseam aprinse. « mai multe referate din Istorie