Ce este Partidul Comunist?

2x puncte

categorie: Istorie

nota: 7.93

nivel: Liceu

De peste 5.000 de ani poporul chinez a creat o civilizaţie splendidă pe pământul udat de fluviile Galben şi Yangze. În acestă perioadă de timp s-au perindat diverse dinastii, iar cultura chineză a cunoscut perioade de prosperitate şi declin. Pe scena istorică a Chinei au avut loc grandioase mişcări.

Anul 1840, considerat uzual d[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Ce este Partidul Comunist?

De peste 5.000 de ani poporul chinez a creat o civilizaţie splendidă pe pământul udat de fluviile Galben şi Yangze. În acestă perioadă de timp s-au perindat diverse dinastii, iar cultura chineză a cunoscut perioade de prosperitate şi declin. Pe scena istorică a Chinei au avut loc grandioase mişcări.

Anul 1840, considerat uzual de istorici ca fiind începutul erei contemporane a Chinei, a marcat începutul călătoriei Chinei de la tradiţie spre modernizare. Civilizaţia chineză a trecut prin 4 episoade de presiune. Primele 3 episoade sunt: invazia Beijing-ului de către forţa aliată anglo-franceză, la începutul anilor 1860, războiul sino-japonez în 1894 (numit şi războiul ,,Jiawu"), şi războiul ruso-japonez din nord-estul Chinei, în 1906.

Acestor 3 episoade de presiune, China le-a răspuns printr-un curent de occidentalizare, marcat de importul de bunuri şi arme moderne, reformele instituţionale din timpul ,,Reformei de 100 zile" şi încercarea, de la sfârşitul ultimei dinastii Qing, de a crea o conducere constituţională, şi mai târziu, Revoluţia Xinhai .

La sfârşitul primului război mondial, China, deşi învingătoare, n-a fost inclusă pe lista celor mai mari puteri ale timpului. Mulţi chinezi au crezut că primele 3 răspunsuri la episoadele de presiune au fost greşite. Mişcarea ,,4 mai " a condus la cea de-a patra încercare de răspuns la presiunile anterioare şi a culminat cu occidentalizarea completă a culturii chineze prin apariţia mişcării comuniste şi a revoluţiei sale extreme.

Acest articol tratează impactul mişcării comuniste şi al Partidului Comunist asupra civilizaţiei. Haideţi să aruncăm o privire mai atentă la rezultatul alegerii făcute de China, sau mai bine spus, la ceea ce a fost impus Chinei, după 160 ani, aproape 100 milioane de morţi nenaturale şi distrugerea aproape completă a culturii şi civilizaţiei tradiţionale chineze.


I. Fundamentul de violenţă şi teroare pentru obţinerea şi păstrarea puterii

,,Comuniştii se feresc să-şi ascundă viziunile şi ţelurile. Ei declară deschis că ţelurile lor pot fi obţinute numai prin răsturnarea violentă a tuturor condiţiilor sociale existente" . Acest citat este luat din paragraful de încheiere al Manifestului Comunist, documentul principal al partidelor comuniste. Violenţa este unicul mijloc prin care partidele comuniste au câştigat vreodată putere. Această trăsătură de caracter a fost transmisă tuturor formelor ulterioare ale Partidului, apărute după naşterea sa.

De fapt primul Partid Comunist a fost stabilit la mai mulţi ani după moartea lui Karl Marx. După Revoluţia din Octombrie (1917) s-a născut ,,Partidul Comunist al Întregii Rusii", mai târziu fiind cunoscut ca ,,Partidul Comunist al Uniunii Sovietice". Acest Partid a crescut prin folosirea violenţei împotriva ,,claselor inamice" şi s-a menţinut prin violenţă împotriva membrilor Partidului şi a cetăţenilor de rând care au fost consideraţi trădători. În timpul ,,curăţeniei" declanşate de Stalin în 1930, Partidul Comunist sovietic a masacrat peste 20 milioane de aşa-zişi spioni şi trădători, şi persoane suspectate ca având opinii diferite.

Partidul Comunist Chinez (PCC) a început ca ramură a Partidului Comunist Sovietic în cea de-a treia Internaţională Comunistă. A moştenit în mod natural înclinarea către crimă. Un exemplu care ilustrează acest fapt este că în timpul primului război civil dintre Kuomingtang (KMT) şi comunişti (1927-1936), populaţia din provincia Jiangxi a scăzut de la 20 milioane la aproximativ 10 milioane. Pagubele produse de PCC prin utilizarea violenţei pot fi deduse prin simpla examinare a acestor cifre.

Uzul violenţei poate fi inevitabil când se încearcă obţinerea puterii politice, dar n-au existat niciodată în istorie regimuri atât de dornice de omor ca cele conduse de partide comuniste - omoruri săvârşite în special în timpul perioadelor de pace. Din 1949 numărul deceselor cauzate de violenţa PCC a depăşit numărul total de decese din timpul războaielor purtate între 1927-1949.

Un exemplu excelent al utilizării violenţei de către PCC este sprijinul acordat Khmerilor Roşii din Cambogia. Sub conducerea Kmerilor Roşii au fost ucişi 25% din populaţia Cambogiei, multe victime fiind de origine chineză. China blochează şi acum aducerea, de către comunitatea internaţională, a Khmerilor Roşii în faţa justiţiei, pentru că acoperă rolul PCC în acest genocid.

PCC are legături strânse cu unele din cele mai brutale mişcări politice şi regimuri ale lumii. Pe lângă legăturile cu Khmerii Roşii, există relaţii cu partidele comuniste din Indonesia, Filipine, Malaezia, Vietnam, Burma, Laos, şi Nepal - toate fiind susţinute de PCC. Mulţi conducători ai acestor partide comuniste sunt chinezi; unii dintre ei încă se ascund în China în prezent.

Alte partide comuniste cu ideologie maoistă includ ,,Cărarea Luminoasă" din America de Sud şi ,,Armata Roşie Japoneză", ale căror atrocităţi au fost condamnate de către comunitatea internaţională.

Una dintre teoriile pe care le folosesc comuniştii este darwinismul social. Partidul Comunist aplică teoria competiţiei darwiniste dintre specii în sfera relaţiilor şi istoriei umane, susţinând că lupta de clasă este singura forţă care determină dezvoltarea societăţii. Lupta devine astfel ,,credinţa" principală a Partidului Comunist, o unealtă în obţinerea şi păstrarea controlului politic. Cuvintele faimoase ale lui Mao Zedong trădează această logică a supravieţuirii celui mai puternic: ,,Cu 800 milioane de oameni, cum poate să funcţioneze fără luptă?"

O altă afirmaţie la fel de faimoasă a lui Mao Zedong este aceea ca Revoluţia Culturală ,,ar trebui desfăşurată la fiecare şapte sau opt ani" . Folosirea repetată a forţei de către PCC este un mijloc important pentru menţinerea conducerii. Scopul utilizării forţei este crearea terorii. Fiecare luptă şi mişcare au fost exerciţii ale terorii, inimile chinezilor tremurând de fiecare dată. Supuşi terorii, ei au devenit treptat înrobiţi sub controlul PCC.

Astăzi terorismul a devenit principalul duşman al lumii civilizate şi libere. Exerciţiul terorii violente al PCC s-a desfăşurat pe o scară şi mai largă, a durat mult mai mult, şi rezultatele sale au fost chiar mai devastatoare, datorită aparatelor de stat. Astăzi, în secolul 21, n-ar trebui să uităm acest caracter moştenit al Partidului Comunist, pentru că el va juca un rol crucial în destinul PCC.


II. Folosirea de minciuni pentru a justifica violenţa

Nivelul unei civilizaţii poate fi măsurat prin gradul în care este folosită violenţa de către regimuri. Recurgând la violenţă, regimurile comuniste reprezintă clar un pas uriaş înapoi pentru civilizaţia umană. Din nefericire Partidul Comunist a fost văzut ca o forţă progresivă de către cei care cred că violenţa este un mijloc esenţial şi inevitabil în dezvoltarea societăţii.

Această acceptare a violenţei trebuie privită ca o urmare a folosirii neegalate şi abile a înşelăciunii şi minciunilor de către Partidul Comunist - aceasta fiind o altă trăsătură moştenită a PCC.

"De timpuriu ne-am gândit la Statele Unite ca la o ţară dragă nouă. Credem că aceasta se datorează parţial faptului că Statele Unite n-au ocupat niciodată China şi nici n-au lansat vreun atac asupra Chinei. Mai fundamental - poporul Chinez are impresii bune despre Statele Unite, datorate caracterului democratic şi deschis al poporului său."

Acest citat provine dintr-un articol publicat la 4 iulie 1947 în ziarul oficial al PCC - China Nouă. La numai numai 3 ani mai târziu PCC a trimis soldaţi să lupte cu trupe americane în Corea de Nord, înfăţişându-i pe americani drept cei mai malefici imperialişti din lume. Lectura acestui articol scris acum 50 ani ar uimi orice persoană din China continentală. PCC a interzis publicarea ziarelor cu pasaje similare şi a publicat versiuni rescrise.

De când a ajuns la putere, PCC a folosit tactici similare în fiecare campanie politică, incluzând campaniile de eliminare a contra-revoluţionarilor (1950-1953), ,,parteneriatul" întreprinderilor publice şi private (1954-1957), campania ,,Împotriva Dreptei" (1957), Revoluţia Culturală (1966-1976), masacrul din Piaţa Tiananmen (1989), şi cel mai recent, persecuţia împotriva Falun Gong începută în 1999.

Cel mai infam exemplu este persecuţia intelectualilor din 1957. PCC a făcut apel la intelectuali, cerându-le părerea sinceră, pentru ca mai apoi să-i eticheteze drept ,,politicieni de dreapta," şi să-i persecute, folosindu-le discursurile drept dovadă a ,,crimelor". Când s-au ridicat voci care au criticat această persecuţie drept o conspiraţie, sau ,,un complot din umbră", Mao Zedong a susţinut public: ,,Nu este un complot din umbră, ci strategie deschisă".

Înşelăciunea şi minciunile au jucat un rol foarte important în obţinerea şi menţinerea controlului de către PCC. China are una dintre cele mai lungi istorii, iar intelectualii chinezi au acordat din antichitate o mare importanţă istoriei. Chinezii au folosit istoria pentru a evalua realitatea şi pentru a-şi adânci înţelegerea. Pentru ca istoria să servească regimului, PCC a creat o politică de alterare şi ascundere a adevărului istoric. PCC, prin propaganda şi publicaţiile sale, a rescris istoria, de la perioade îndepărtate de genul ,,Perioadei de Primavară şi Toamnă" (770-476 î.C), şi a ,,Perioadei Statelor Războinice" (475-221 î.C.), până la cele recente - Revoluţia Culturală. Astfel de alterări ale istoriei au început în 1949; PCC a blocat cu duritate şi a eliminat eforturile de restaurare a adevărului istoric.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Istorie

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.