Ce am invatat de la Arthur Rimbaud

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Ce am invatat de la Arthur Rimbaud

Numind nonidentitatea ca principiu poetic, Rimbaud marcheaza trecerea la o noua viziune estetica: eu este altcineva este, in fond, o definitie a nonfiguralitatii metaforei, care disemineaza sensurile si insemineaza cuvintele, ca trop provocator. Prin ironie, prin permutari rafinate, printr-un ludic cerebralizat, Rimbaud este primul care practica deliberat deconstructia edificatoare. Poezia ca transgresare generalizata a tuturor formelor: a spatiilor si a starilor, poezie definibila, prin experimentele abstracte ale creierului, ca lustratie. Si ca locuire in propria constructie mentala, ca emergenta prin peretii de idei, sfidand gravitatia limbii.

Nimic nu este prea fantezist atunci cand se pune problema interpretarii operei rimbaldiene. Tintind spre transformarea si purificarea omului, iluminarea, textele pot fi comentate alchimic. Poetul cauta cuvantul universal, armonia noua. Se remarca aspectul teluric, penetrarea finitului de catre infinit, metamorfozele, vegetalele si mineralele, unele simboluri ezoterice, cabalistice. Inaintea lui Freud, Rimbaud intuieste abisalitatea, redefineste principiul heraclitian, anticipeaza, intr-un fel, teoria haosului structurat.

Rimbaud este viitorul mereu prezent. El respinge facticitatea, nu se fixeaza in nici un fel de libertate constrangatoare, lucreaza mereu la omul uman. Este un fervent al spiritului autentic, un initiat nativ.
Eul rimbaldian se intoarce in nestiinta de sine initiala. Imaginea lumii se elibereaza astfel de subiectivismul arogant al omului. Dereglarea voluntara a simturilor, cenzurarea prin amnezie a celor stiute restituie inocenta si curiozitatea de copil, luarea in posesie a universului prin descoperirea nemarginita. Astfel, scopul vietii poetului este neincetata descoperire a lumii.

In acest sens, Rimbaud are un tonus foarte ridicat. Corabia are nevoie de betia calatoriei, de ape noi, de un itinerar virgin, de un echipaj vigilent, de uitarea de sine, pentru a se confunda cu marea.
Poezia lui Rimbaud este nesfarsita goana dupa altceva, metamorfoza/calatoria neintrerupta eu - altul, reinnoirea mintii prin lepadarea de eu, care este limitat, monoton, si asumarea conditiei de vizionar, traitor in centrul lumii, adica om al experientelor unice, absolute, al transcenderii eului.

Jupuirea de eu inseamna dezmarginirea, astfel incat poetul sa fie gandit de limbaj, iar cuvantul sa-si recapete functia originara, cosmogonica. Astfel, poetul isi asuma plenaritatea lumii, printr-o deschidere totala de comunicare. Altul este rodul obtinut prin sacrificarea eului. Exista o revelatie dincolo de simturi si chiar dincolo de ratiune, aceea a infaptuirii creatiei, consumata in chiar simultaneitatea ei. « mai multe referate din Romana