Cauzele persecutiilor crestine

2x puncte

categorie: Religie

nota: 9.12

nivel: Gimnaziu

Pentru a întelege împrejurările politice și sociale care au condus la apariția creștinismului și cauzele care au contribuit la răspândirea lui, trebuie sa cunoastem starea lumii antice la nașterea lui Iisus Hristos.

Dupa cuvântul Sfântului Apostol Pavel, Mântuitorul lumii s-a născut când a venit ,, plinirea vreinii" (Galat. 4, 4). Aceasta înseamnă că lumea veche era pregătită pentru[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Cauzele persecutiilor crestine

Pentru a întelege împrejurările politice și sociale care au condus la apariția creștinismului și cauzele care au contribuit la răspândirea lui, trebuie sa cunoastem starea lumii antice la nașterea lui Iisus Hristos.

Dupa cuvântul Sfântului Apostol Pavel, Mântuitorul lumii s-a născut când a venit ,, plinirea vreinii" (Galat. 4, 4). Aceasta înseamnă că lumea veche era pregătită pentru venirea Lui.

Palestina, leaganul creștinismului, făcea parte, începand cu anul 63 î.Hr., din Imperiul roman. Statul roman, cu începuturi modeste, a crescut treptat. În fruntea ținutului Latium, Roma a cucerit Italia, iar în fruntea Italiei, a cucerit lumea antica. Dintr-un mic stat maritim, Roma a reușit să creeze un Imperiu continental, având la mijlic Marea Mediterană - Mare nostrum. Acest vast Imperiu cuprindca lumea din jurul Mării Mediterane și se întindea pe trei continente: Europa, Africa și Asia. El cuprindea, în Apus, ținuturile de la Oceanul Atlantic și Marea Nordului și se întindea la Răsărit până la hotarele Armeniei, Arabiei și la Marea Roșie; din Bretania și Germania de la Rin si Dunăre, se întindea în sud pâna la marginile Saharei si Etiopiei, în Africa. Sub împaratul Traian (98-117), Imperiul roman s-a întins și mai mult, cuprinzând Dacia Traiana și ajungând în Răsărit la Marea Caspica și Golful Persic.

În timpul lui Iisus Hristos, stalul roman se gasea la apogeu ca întindere, putere politică, organizare și cultură. Dupa Evanghelislul Luca, el este numit si ,,lumea"

Împaratul Augustus (31 î.Hr. - 14 d.Hr.) a creat sistemul politic numit Principatul, deoarece împăratul, deși împărățea, în stat, puterea supremă îl avea Senalul roman, se consideră princeps, adică primul dintre senatori. Principatul, ca sistem politic, a durat pâna la împaratul Diocletian (284-305), care a inaugural un nou sistem politic, Dominatul, de la cuvântul dominus, numit astfel pentru că împaratul singur avea responsabilitatea puterii supreme in stat, ca un dominus, stăpân.

Până la împăratul Diocletian, Statul roman era condus de împarat și Senat (diarhie) și era împărțit în numeroase provincii. Acestea erau de trei categorii: a) provincii imperiale, cucerite de curând, conduse în numele împăratului de un legat sau reprezentant al său - legatus Augusli pro praetore; b)provincii senatoriale,mai bine romanizate,care erau conduse de un proconsul. c)Alte provincii, cu o situație specială ca Palestina, Egiptul, Maurctania, erau conduse de un procurator (în grecește epitropos). Provinciile formau unitiăți administrative și aveau în frunte un guvernator ajutat de un concilium. Orașele se
conduceau singure. În fruntea lor se afla Roma - caput mundi, după care mai însemnate erau: Alexandria, Antiohia, Corint, Efes, Tesalonic, Cartagina, Lugdunum (Lyon în Galia).

Numărul populației imperiului roman din timpul împaratului August nu se cunoaște istoricii o apreciază cu probabilitate între 60-120 milioane de locuitori.

Starea religioasa. Cu exceptia iudeilor, popoarele lumii vechi erau politeiste și idolatre. Cultele erau numeroase; fiecare popor avea religia sa. Statul roman le tolera pe toate, mai putin pe cele socotite periculoase, ca al druizilor din Galia, unele culte siriene și egiptene, iar în epoca imperială creștinismul.

Religia romană, religie de stat, religia poporului dominant, era legată de toată viața cetățeanului și observarea ei era o dovada de loialitate politică față de Statul roman. Primul împărat roman, Augustus, a luat și titlul de ,,pontifex maximus", adică șeful religios suprem al Statului. Acesta, văzând decadența religiei romane, a încercat o reformă religioasă care tindea la întărirea păgânismului roman și a moravurilor romane.

Religia greacă se afla, de asemenea, în decadență. Un rol important îl jucau mi?sterele religioase, mai ales cele de la Eleusis, care puneau accentul pe ideea de ispășire, de curățire morală a credinciosului.

Cultele orientale, prin caracterul lor mistic, au avut de asemenea o mare influenșă în lumea greco-romana, îndeosebi ale zeităților Cybele sau Magna Mater din Pesionte (Frigia) și Attis, precum și al lui Isis și Osiris, din Egipt. Ele au pus în circulație unele idei religioase deosebite ca: ideea de păcat, de rascumpărare și renaștere spirituală, de curățire, de nemurire; ele aveau unele rituri și ospețe sacre, erau entuziaste și prozelitiste și tindeau spre monoteism și universalism.

Cel mai însemnat dintre ele, care a dus o luptă aprigă contra creștinismului, a fost cultul zeului Mithra (mithraismul), zeul soarelui - deus sol invictus, care s-a răspândit mult în Imperiul roman în secolele III-IV d.Hr., datorită soldaților romani.

Amestecul de popoare și de culte a adus în Imperiul roman sincretismul religios, numit și teocrasie, adică amestec de zei, curent religios favorizat de situația Imperiului și chiar de unii împărați romani din secolul al III-lea. Sincretismul tindea la formarea unei religii universale, prin excluderea cultelor unor popoare locale. Frământarea religioasă a timpului orienta păgânismul greco-roman spre stări și idei noi ca ideea de mo?noteism, de mântuire, de răspundere morala, de ispășire personală și pregătea lumea veche pentru o mai ușoara primire a creștinismului.

În Imperiul roman plurinațional, unitatea religioasa o asigura cultul Împăratului, August era socotit salvatorul lumii și a fost divinizat dupa moarte. Alți împărați, Caligu?la (37-41), Domițian (81-96), Dioclețian (284-305), au primit onoruri divine chiar din viata. Cultul Împăratului și al zeiței Roma era dovada loialtății și a respectului supușilor față de împărat și Imperiul roman și lua deci un caracter politic.
Refuzul crestinilor de a respecta acest cult a fost una din cauzele principale ale persecuției lor în primele trei secole.

Starea morala a lumii vechi era în legatură cu cea religioasă și socială. Religiile pagane nu învățau morala, ca iudaismul și creștinismul. Dimpotrivă, zeii erau pilde de imoralitate, iar în unele culte orientale desfrâul avea caracter religios, cultic. Imoralitatea lumii vechi se manifesta în spectacole inumane și sângeroase, în lux, în desfrâu, în risipă, în viața ușuratică a multora, în raporturile sociale. Divorțurile se înmulțeau, mulți nu se casătoreau, sinuciderile sporeau. Munca era disprețuită de cei liberi, ea fiind lăsată pe seama sclavilor. Familia era slab întemeiată, femeia se găsea față de bărbat în inferioritate, copiii erau expuși abandonului.

Situația sociala era de asemenea defectuoasa. Cei bogati constituiau clasa privilegiată. Unii stapaneau domenii întinse și aveau sute și mii de sclavi, cei mai mulți trăiau în lux și plăceri. Oamenii liberi duceau o viață grea și umilită, la Roma traind din ajutorul Statului și al Patronilor (clienții). Sclavii, deși formau cea mai mare parte din populația Imperiului, erau lipsiți de drepturi și de demnitatea de oameni; ei puteau fi bătuți, maltratați, uciși, vânduți, despărțiți unii de alții; iar casătoria lor nu era recunoscută le?gal.

Ca o consecință a sărăciei, cei de jos formau asociații de ajulor reciproc, mai ales pentru înmormântare (sodalicia, collegia funeratricia, collegia tenuiorum= colegiile celor săraci).
Nici filosofia timpului nu mulțumea pe oameni. La apariția creștinismului, ea era reprezentată de trei sisteme mai de seama:
a. Epicureismul, care învață indiferența religioasă, negă providența divină și
avea ca principiu moral placerea (hedonismul);
b. Scepticismul, profesat de Noua Academie (a lui Cameade, c. 129. î.Hr.), era
totodata si imoral.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Religie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.