Catastrofe politice - eseu

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Catastrofe politice - eseu

Tata, pragmatic, face bani buni cu ajutorul nemijlocit al colegilor de partid. Liberali. Cred cã mica sa întreprindere ar prospera ºi fãrã comenzile oferite de colegii de partid, cãci dã produse calitativ superioare cu prizã pe piaþã. Dar mai face economii la cheltuielile cu reclama. Nu ºtiu dacã nu cumva ºi la impozite.
Mama, mai poeticã, viseazã cai verzi pe pereþii social democraþiei. Egalitate ºi în venituri, pensii omeneºti ºi de ce nu chiar desfiinþarea „ochiului dracului” cãci tot ai nevoie de un car de bani pentru mai nimic în coºniþã. E adeptã PSD cu trup ºi suflet.

Eu nu aº zice cã nu-mi plac banii. O blondã mai durdulie nu o poþi avea pe gratis oricât de abil ai fi cu femeile. Dar parcã mã simt ruºinat de unele afaceri ale lui tãticu de care iau tangenþial cunoºtinþã. In special când uitã sã plãteascã impozite. Unde mai pui cã „grupul celor 322” în frunte cu „mareºalul” Antonescu m-a desmãgit prin cocoaºele pe care le au pe coloana vertebralã. Nici nu pot concepe neruºinarea cu care ºi le-au expus public. Sã aleg unul din partidele care i-au listat? Nici o datã! Mai bine renunþ la dreptul de a vota.
Deci vorba cetãþeanului turmentat (ºtiþi care!) „EU CU CINE VOTEZ”

Unul din profesorii mei, întâmplãtor vecin de bloc, este un om deosebit Foarte bun pedagog, cu prizã nu numai la elevi, dovedind prin acþiunile întreprinse un bun gospodar. Ori care ar fi partidul car l-ar promova deputat de circumscripþie, acest om ar culege voturile tuturor celor care îl cunosc. La fel ºi zugravul de vizavi sau chiar cizmarul din colþ. Nu toþi zugravi sunt Hitler ºi nici cizmarii Ceauºescu! Atât am putut învãþa ºi eu din viaþã.

E clar. Liste nu voi vota. Oricând acestea se pot constitui în monstruoase coaliþii spre îºi apãra pensiile, diurnele sau imunitatea. Eu vãd în fiecare listã poza „cocoºatului de la Notre -Dame”, o grupare fãrã coloanã vertebralã. Este concepþia mea ºi ori ce aþi face nu veþi reuºi a mi-o scoate din cap. Exemplific prin „baronii” vechi sau noi (ciocoii erau pe vremuri), o operã de trei parale foarte, foarte actualã.
Deci pe cine voi vota pe 25.11 ? Oi trãi ºi oi vedea.
ªi sa fãcut ºi 25.11

M-am sculat devreme. De fapt nu mai puteam dormi. Mama a pregãtit micul dejun cu o meticulozitate nefireascã. Mã tot uitam pe ceas, de parcã se ºi fãcuse seara. În sfârºit tata ne roagã sã ne îmbrãcãm spre a merge la secþia de votare. Era la doi paºi, aºa cã nu era necesarã maºina. Ea a rãmas cuminte în garaj. Doar nu vota! Mai bine aº fi fost în locul ei.
O salã mare, mai de grabã lungã, transversalã intrãrii. La mijloc o cordeluþã roºie(mai mult funie) despãrþea cele 2 secþii de votare care fiinþau în clãdire. Intrasem pe dreapta, iar tata a întrebat, aºa în general, cine se ocupã de strada noastrã. Un binevoitor dea îndrumat spre comisia din stânga cordeluþei, pe care astfel a trebuit sã o ocolim. Unul din funcþionari, care auzise adresa indicatã, ºi-a oferit serviciile.

Eu eram însã mai catolic decât Papa. M-am interesat cu ce se ocupã comisia. Cu LISTE sau REFERENDUM? Râzând funcþionarul a spus „Cu Euro-Parlamentari”. M-am simþit jignit. Dumnezeu poate ºtii de ce. Poate zâmbetul condescendent al celorlalþi membrii ai comisiei, cam toþi fãrã vre-o activitate vizibilã.
Încãlzit am apostrofat: „ªi unde votez DA!” cu puternic accent pe da.
„În spatele clãdirii!” a venit rãspunsul, care m-a înfuriat. Am cãutat cu ochii vre-o indicaþie spre comisia REFERENDUM. Nici una!

Fãceam spume la gurã. Ca sã nu devin obraznic ca mareºalul pe care-l detest am întrebat abia ºoptit „ªi pe unde pot sã o iau?”
- Vei afla dupã ce votezi aici!
- Dar eu nu vreau sã votez liste. Vreau doar sã votez DA. Este cumva interzis? Mã aºtept la ori ce de la actualii listaþi
- Nu este interzis. Dar nu este frumos sã ne ignori. Ia-o la dreapta pe culoar. La capãtul lui te descurci!
- ªi de ce nu existã o sãgeatã indicatoare?
- „Fiindcã aºa a dispus Primul Ministru!” Vine un rãspuns dintre membrii comisiei pe când ceilalþi tãceau îngroziþi.
- Mulþumesc!

Tata, care dãduse buletinul ºi aºtepta primirea ºtampilei, sa uitat dojenitor la membrul comisiei din gura cãruia zburase pãsãrica. Eram mulþumit cã nu sunt eu cel vizat. Ce þie ºi cu politica asta!
Culoarul era destul de lung aºa cã mi-a mai trecut nãduful. La urma urmei în comisie sunt mici funcþionari care respectã instrucþiuni. Nu meritã sã-mi fac nervi pentru acestea (instrucþiuni nu funcþionari care uneori meritã chiar respect).
Aºternerea ºtampilei VOTAT pe pãtrãþelul DA nu a decurs chiar ca la carte. Între DA ºi NU se vedea o ºtampilã care putea anula votul, dacã aºa voia muºchiul Primului Ministru. Am cerut explicaþii ºi mi sa arãtat cã, de fapt, a trecut prin hârtie ºtampila obligatorie a secþiei de votare de pe verso, deci votul era valabil. « mai multe referate din Diverse