Caracterizarea lui Ghita Pristanda

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Caracterizarea lui Ghita Pristanda

Ca dramaturg, I.L.Caragiale nu se remarca numai prin arta compoziþiei, structurii conflictelor, ci ºi prin talentul excepþional în ceea ce priveºte realizarea personajelor, prin care “face concurenta starii civile.

Personajele sale sunt aºadar tipuri umane, personaje de factura clasicã, având ca dominanþã o trãsãturã cãreia i se subordoneazã celelalte trãsaturi, pentru ca personajele, deºi tipice, nu sunt realizate schematic, ci sunt privite în complexitatea lor. Astfel, existã trãsãturi comune ºi trãsãturi individuale care se contopesc in realizarea personajului.

...

Servilismul sau este unul umil, dar Pristanda urmareºte prin acest mod de comportare unele avantaje, conducându-se dupa principiul enunþat de soþia sa: “pupã-l in bot ºi-i papa tot cã satulul nu crede la al flamand”. El este, dupã cum recunoaºte, unealta docila a celor trei – Tipatescu ,Zoe si Zaharia – “omul nostru”, cum spune prefectul.

Pristanda asculã si executã orbeºte ordinele stãpanilor, ajungând pâna la încãlcarea legii atunci când îl aresteazã ºi-l terorizeazã pe Caþavencu, in ciuda protestelor acestuia, sau atunci cand obtine venituri ilicite din afacerea sa cu steagurile. ªefii sãi trec însa cu vederea aceste nereguli atata timp cât le serveºte interesele ºi le este supus.

În Zoe recunoºte adevãrata stãpânã cunoscând autoritatea acesteia faþa de Tipatescu si faþa de Zaharia Trahanache, dar doreºte sã le intre în graþii si celorlalþi. De aceea, el este gata sã suporte orice consecinþã, atunci cand îl trimite nejustificat pe Tipatescu la telegraf.(…)

Dupa cum el insuºi declara, este “scrofulos la datorie” dar el transformã datoria in acþiuni menite sã-i aducã anumite profituri.
În ciuda servilismului afiºat faþa de stãpanii sãi prin modul de adresare, prin modul de a acþiona etc., Pristanda e capabil sã-i trãdeze dacã s-ar întampla ca Nae Caþavencu sa fie ales.

Lipsa de culturã a lui Pristanda este evidenþa, caci el stâlceste neologismele al caror sens nu-l întelege sau foloseste in exprimare cuvinte ºi expresii populare ori regionale.

Poliþaiul nu este un ingenuu, asemenea Cetãteanului turmentat, dar nici o canelie ca Nae Caþavencu, ci doar un ºmecher care ºtie sa profite de bunavoinþa interesata a stãpanilor, sã le speculeze slãbiciunile si situaþiile delicate in care aceºtia se afla. El se afla în dubla ipostaza: de profitor si de persoana de care se profitã. Este profitor pentru cã ºtie sã tragã unele foloase pe care le inteprinde, având tãcit si consimþãmântul stãpânilor. La rândul lor, aceºtia profitã de Pristanda ºi de serviciile acestuia.(…)

Acest permanent du-te vino, aceasta permanentã agitare de colo pânã colo, uneori cu folos, alteori farã, este sugeratã ºi de numele personajului care denumeste un dans popular.

Ce este interesant de sesizat la acest personaj este tocmai raportul sãu cu prefectul Tipãtescu, pus în evidenþã încã din prima scenã a comediei. Acesta este de subordonare, determinat, in primul rând, de diferentele de statut social ºi manifestându-se prin atitudine, mod de adresare si limbajul folosit.

Atitudinea lui Pristanda este de supunere oarbã, necondiþionata, pe când prefectul îl priveºte cu o superioritate tolerantã pentru cã ºtie cã are nevoie de complicitatea lui. (…) Initiativa schimbarii temei si a continuãrii celei iniþiale aparþine prefectului, adicã superiorului, celui ce domina în aceastã relatie de subordonare dintre cele douã personaje.

Toate aceste raporturi existente între personaje, diversitatea lor tipologicã ºi a modalitãþilor de caracterizare folosite de autor dovedesc marea mãiestrie a lui Caragiale ºi în privinþa creionãrii unei “lumi” aparte prin preocupãrile ºi prin relaþiile interumane ce se stabilesc între membrii sãi. « mai multe referate din Romana